VÓGĂ s. f. Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, de o persoană etc.; modă. ♦ Faimă (trecătoare), renume. – Din fr. vogue.

VÓGĂ s. f. (Franțuzism) Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, o persoană, o modă etc.; faimă, trecere de care se bucură (câtva timp) cineva sau ceva; renume, modă. – Din fr. vogue.

VÓGĂ s. f. (Franțuzism) Faimă, reputație, trecere de care se bucură cineva (sau ceva); modă.

vógă s. f.

vógă s. f.

VÓGĂ s. v. modă.

VÓGĂ s.f. (Rar) Interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, de un obiect etc.; modă. ♦ Faimă de care se bucură cineva. [< fr. vogue].

VÓGĂ s. f. interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; modă. ◊ faimă trecătoare. (< fr. vogue)

VÓGĂ f. livr. Opinie publică (favorabilă sau nefavorabilă) despre cineva sau ceva; faimă; reputație. /<fr. vogue

VOGĂ s. modă. (Așa era ~.)