Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru vodevil

VODEVÍL, vodeviluri, s. n. Specie de comedie ușoară sau de farsă (într-un act), în textul căreia sunt intercalate cuplete care se cântă pe melodii cunoscute și cu acompaniament orchestral. – Din fr. vaudeville.
VODEVÍL, vodeviluri, s. n. Specie de comedie ușoară sau de farsă (într-un act), în textul căreia sunt intercalate cuplete care se cântă pe melodii cunoscute și cu acompaniament orchestral. – Din fr. vaudeville.
VODEVÍL, vodeviluri, s. n. Comedie ușoară sau farsă (într-un singur act) în textul căreia sînt intercalate cuplete pe melodii cunoscute și populare. La Paris, vremea și moda era a melodramelor, a vodevilurilor, a operetelor. PETRESCU, A. R. 33. Tu, care ai compus alitea comedii, vodeviluri, canțonete... de ce nu te gîndești in fine a intra pe calea. mai atrăgătoare a dramei istorice? ALECSANDRI, T. II 47. A avut norocirea a fi colaboratorul vreunui vodevil monstruos. NEGRUZZI, S. I 69.
vodevíl s. n., pl. vodevíluri
vodevíl s. n., pl. vodevíluri
VODEVÍL s.n. Mică piesă de teatru de un comic facil, cu intrigă complicată, neverosimilă și o acțiune bogată, dar artificială, în al cărei text sunt intercalate cuplete satirice cântate. [Pl. -luri. / < fr. vaudeville, cf. (Théâtre du) Vaudeville].
VODEVÍL s. n. mică piesă de teatru cu un comic facil, cu intrigă complicată, neverosimilă, și o acțiune bogată, dar artificială, în al cărei text sunt intercalate cântece vesele satirice. (< fr. vaudeville)
vodevíl (-luri), s. n. – Comedie conținînd mici cuplete cîntate. Fr. vaudeville. – Der. vodevilist, s. m. (autor de vodeviluri).
VODEVÍL ~uri n. Comedie ușoară (de proporții mici), având intercalate în text cuplete cântate pe melodii cunoscute. /<fr. vaudeville
vodevil n. comedie ușoară amestecată cu cuplete și cu refrenuri cântate după melodii familiare (= fr. vaudeville).
*vodevil n., pl. urĭ și e (fr. vaudeville, alterațiune din Vau de vire [cîntece din] valea [rîuluĭ] Vire [în Calvados]). Mică pĭesă teatrală cu cuplete. – Olivier Basselin, lucrător de postav în orășelu Vire, în sec. XV, compunea cîntece satirice care străbătură curînd valea rîuluĭ Vire. Depărtîndu-se de locu de origine (vau de Vire), numele degeneră în vaudeville. Primele vodevilurĭ fură cîntece de beție, pe care licența băutorilor le făcu curînd caustice și răutăcĭoase. Acest gen dură pînă la sfîrșitu secoluluĭ XVIII. Chear de la începutu acestuĭ secul, ast-fel de cîntece fură intercalate în pĭesele teatrale de bîlcĭ, care se numiră atuncĭ „piese cu vodevilurĭ” saŭ, maĭ pe scurt, „vodevilurĭ”. Cînd comedia cu cuplete, ilustrată de Désaugiers, Scribe, Labiche dispăru, numele de „vodevil” rămase aplicat orĭ-căreĭ comediĭ ușoare, cu intriga bine țesută și cam liberă.
fársă-vodevíl s. f. Farsă cu caracter de vodevil ◊ „Este o farsă-vodevil cu atmosferă post-caragialescă.” Mag. 24 IX 66 p. 5 (din farsă + vodevil)
vodevil (< fr. vaudeville) 1. Termen desemnând în muzica franceză din Renaștere* cântece vesele sau satirice. Inițial polif. ca și Vilanela* it., genul se simplifică, devenind spre mijlocul sec. 16 monodic* și cu un mai accentuat caracter pop. 2. Începând de la sfârșitul sec. 16, spectacolele comice în proză, cuprinzând și numere cântate de tipul v (1), pe muzică originală, preluată sau chiar parodistă. Din v. se va naște în sec. 18 opera* comică. În istoria teatrului nostru muzical, v. a fost ilustrat de Al. Flechtenmacher (Baba Hârca, Piatra din casă, Iașii în carnaval, Iorgu de la Sadagura, Arvinte și Pepelea, Chirița în Iași etc.), Eduard Caudella (Harță Răzeșul), Tudor Flondor (Rămășagul, Cinel-Cinel) ș.a.

vodevil definitie

vodevil dex

Intrare: vodevil
vodevil substantiv neutru