vodă definitie

2 intrări

44 definiții pentru vodă

VÓDĂ s. m. Titlu pe care îl purtau domnii Țărilor Române, adăugat de obicei după numele lor; domnitor; p. ext. principe, rege; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni. A mânca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat. – Din sl. [voje]voda.
VÓDĂ s. m. Titlu dat domnilor țărilor românești, adăugat de obicei după numele lor; domnitor; p. ext. principe, rege; persoană care avea acest titlu. ♦ Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni. A mânca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat. – Din sl. [voje]voda.
VÓDĂ s. m. Titlu pe care și-l adăugau domnii țărilor romînești după numele lor; domnitor, p. ext. principe, rege. Matei-vodă Basarab. ▭ Auzise vorbă că este zurba asupra lui vodă. NEGRUZZI, S. I 157. Sultanul pe un alt vodă numește. BUDAI-DELEANU, Ț. 298. Am o fată buboasă, Șeade cu vodă la masă (Strugurele). TEODORESCU, P. P. 246. ◊ Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni. A se plimba ca vodă prin lobodă v. lobodă. A mînca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat. A lăsa pe vodă departe, li se zice celor mîndri și țanțoși. De întîlnea vrun om călare, pe drum, întreba: departe-ai lăsat pe vodă, voinice? CREANGĂ, P. 108. Vodă da, și Hîncu ba = se spune cînd doi nu se potrivesc în ceea ce vor.
vódă s. m., g.-d. art. lui vódă
vódă s. m., g.-d. art. lui vódă
VÓDĂ s. v. domnitor.
VÓDĂ m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; voievod; domn; domnitor. [G.-D. lui vodă] /<sl. voda
Antonie-Vodă (din Popești) m. Domnul Munteniei, fu răsturnat prin intrigile Grecilor (1669-1672).
Aron-Vodă m. Domnul Moldovei, contemporanul și aliatul lui Mihaiu-Viteazul (1591-1595). El cumpără tronul cu un milion de galbeni și chinui pe locuitori cu dări grele și neauzite. Mazilit pentru cruzimile sale, fu reintegrat prin înrâurirea creditorilor săi. În 1595 fu scos din domnie de Sigismund Bathori, Domnul Transilvaniei și aruncat în închisoare, unde muri în 1597.
Cetatea lui Țepeș-Vodă f. V. Căpățâneni.
Ciubăr-Vodă m. numele acestui Domn legendar a rămas în unele locuțiuni: voinic ca Ciubăr-Vodă care l’au mâncat guzganii PANN; de pe vremea lui Ciubăr-Vodă, dintr’o vechime depărtată. V. Nume proprii.
Ciubăr-Vodă m. sau Ciupor, general ungur, fu Domnul Moldovei numai câteva zile (1451): despre el legenda spune că ar fi fost mâncat de guzgani.
Costea-Vodă m. V. Mușetești.
Cuza-Vodă m. sat în jud. Roman cu 3200 loc.
Despot-Vodă m. supranumele lui Iacob Bazilic sau Eraclidul, Domnul Moldovei; venetic grec la curtea lui Lăpușneanu, domni scurt timp în locu-i și fu ucis de Ștefan Tomșa (1561-1563).
Ghica-Vodă m. stațiune de cale ferată spre Polonia.
Ieremia (Vodă) m. V. Movilă.
Iliaș-Vodă m. (numit și Ilie II), Domnul Moldovei, fiul lui Petru Rareș, se turci la Constantinopole după o scurtă domnie (1546-1551). ║ (Alex.), Domnul Munteniei, cu totul grecizat, fu răsturnat de o conspirațiune (1616-1618); reveni pe tron și fu înlocuit cu Leon Tomșa (1627-1629). ║ Iliaș, fiul celui precedent; Domnul Munteniei, sub care Tătarii cotropiră o parte a Basarabiei; fu mazilit de Poartă (1667-1669).
Lațcu-Vodă m. Domnul Moldovei; fiul lui Bogdan-Vodă, muri fără urmași (1364-1373).
Litovoiu (Litean-Vodă) m. voievod român în Oltenia (1250) sub dependența Ungariei, primul Domn peste cea mai mare parte a Munteniei; refuzând apoi tributul, căzu în luptă cu Ungurii.
Mămăligă-Vodă m. porecla lui Grigorie Calimah, din cauza chipului său sărăcăcios de a trăi.
Mihaiu-Vodă n. mănăstire în jud. Ilfov zidită la 1592 de Mihaiu-Viteazul.
Moise-Vodă m; Domnul Munteniei fu răsturnat de boierii persecutați și tăiat de Vlad-Vodă (1529-1530).
Papură-Vodă m. poreclă dată lui Ștefăniță-Vodă, Domnul Moldovei, sub care lumea (din cauza foametei) mânca pâine din papură măcinată; ajuns personaj legendar ca și Ciubăr-Vodă: ai noroc, că ești de când cu Papură-Vodă AL.
Pătrașcu-Vodă (cel Bun) m. Domnul Munteniei, fiul lui Radu Vodă Călugărul, părintele lui Petru Cercel și al lui Mihaiu-Viteazul; om blând și iubitor de dreptate, muri otrăvit de Vornicul Socol (1554-1557).
Pârlea-Vodă m. porecla lui Alexandru Mavrocordat, sub domnia căruia, în 1783, un pârjol mistui o parte a Iașilor.
Radu-Vodă m. schit în jud. Muscel. V. Negru-Vodă.
Vodă m. 1. titlul Domnilor români din trecut: Vodă vrea și Hâncu ba (v. Hâncu); 2. epitet ce figura imediat după numele principilor Munteniei și Moldovei: Radu Vodă, Ștefan Vodă. [Slav. VODA, conducător].
Vodă-Carol n. sat în Teleorman, înființat în 1880: 1204 loc.
vódă m. fără pl., gen. al luĭ (vsl. voda, care conduce, d. voditi, vesti, a duce, a conduce. V. nevedesc, ovidenie, podvadă, voĭevod). Vechĭ. Azĭ fam. Domnitoru țăriĭ: vodă vrea, dar Hîncu ba (se zice cînd un inferior e maĭ influent de cît un superior). Epitet pus după numele domnilor Moldoveĭ și Țăriĭ Româneștĭ: Ștefan-Vodă, Mihaĭ-Vodă.
VO s. cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, suveran, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.)
ANTONIE-VODĂ din Popești, domn al Țării Românești (1669-1672). Impus de partida boierească a Cantacuzinilor.
BOGDAN VODĂ, com. în jud. Maramureș, pe Iza; 4.210 loc. (1991). Fabrică de piese de schimb auto; secție de covoare persane. Ruinele bisericii Bogdăneștilor (sec. 14); biserică de lemn (sec. 18). Pînă în 1968 s-a numit Cuhea.
CUZA VODĂ, com. în jud. Călărași; 4.334 loc. (1991). Reșed. com. este satul Ceacu.
CUZA VODĂ v. Alexandru I. Cuza (com.).
DRAGOȘ VODĂ, com. în jud. Călărași; 3.093 loc. (1995). Stație de c. f.
IOAN VODĂ CEL VITEAZ, domn al Moldovei (1572-1574). A dus o politică de întărire a autorității domnești, lovind în interesele marii boierimi (care l-a numit „Cel Cumplit”) și de eliberare a țării de sub dominația otomană. Refuzând să plătească Porții un bir sporit, în apr. 1574 a început războiul antiotoman, înfrângând, la Jiliște (apr. 1574) o armată turco-munteană. A pătruns apoi în Țara Românească, înscăunându-l pe Vintilă-Vodă, dar, trădat de o parte a boierimii, a fost înfrânt la Iezeru Cahulului și la Roșcani (iun. 1574), fiind ucis de turci în chinuri groaznice. A dezvoltat comerțul, a bătut monedă proprie, a întărit armata.
MIRCEA VODĂ 1. Com. în jud. Brăila, situată în Câmpia Brăilei, pe dr. văii Buzăului; 3.532 loc. (2000). Creșterea porcinelor (în satul Dedulești). 2. Com. în jud. Constanța, situată în Pod. Carasu, pe canalul Dunăre-Marea Neagră; 6.315 loc. (2000). Stații de c. f. (în satele M.V. și Saligny). Pomicultură. Viticultură. Pe teritoriul ei, s-a descoperit o inscripție slavă din anul 943, care face cunoscut numele lui jupan Dimitrie, un conducător dobrogean.
NEGRU VODĂ v. Radu Negru.
NEGRU VODĂ 1. Podișul ~, regiune de podiș în Dobrogea de Sud, parte componentă a Pod. Cobadin, dezvoltată pe calcare sarmațiene. Alt. max.: 200 m. Regiune endoreică tipică (scurgere subterană). Numeroase doline, peșteri și polii (N.V. și Amzacea-Mereni). Climă temperat-continentală. Vegetație de stepă. 2. Oraș în jud. Constanța, situat în podișul cu același nume; 5.526 loc. (2000). Punct de vamă (rutier și feroviar) la granița cu Bulgaria. Fabrică de nutrețuri combinate; produse alim. Ferme de creștere a bovinelor și porcinelor. Întemeiat în 1715 va așezare rurală cu numele Cara Omer, în timpul dominației otomane asupra Dobrogei. În 1926 i s-a atribuit denumirea actuală, iar la 18 apr. 1989 a fost declarat oraș.
PAPURĂ VODĂ v. Ștefăniță Lupu.
Vod/a, -ă, -easă, -inescu v. Voievod 2-4.
Mihai-Vodă, m-re în București, cu hramul Sf. Nicolae, construită de Mihai Vitezul în anul 1561, unul dintre cele mai importante monumente din Țara Românească din sec. 16. Cu toată frumusețea ei, mănăstirea n-a scăpat de urgia regimului comunist, care a dărâmat clădirile anexe (unde se aflau Arhivele Statului), iar bis. a fost mutată din locul ei și înghesuită între blocuri de locuințe.
a umbla ca vodă prin lobodă 1. a nu-și face griji. 2. a-și da importanță.

vodă dex

Intrare: vodă
vodă substantiv masculin invariabil (numai) singular
Intrare: Vodă
Vodă