Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru vocaliz─â

VOCALIZ├ü, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoan─â la cea de vocal─â, a c─âp─âta valoare de vocal─â. ÔÇô Din fr. vocaliser.
VOCAL├ŹZ─é, vocalize, s. f. 1. Formul─â melodic─â de virtuozitate ├«n partiturile pentru voci. 2. Exerci╚Ťiu tehnic de canto care se execut─â pe o vocal─â (de preferin╚Ť─â a). ÔÇô Din fr. vocalise.
VOCALIZ├ü, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoan─â la cea de vocal─â, a c─âp─âta valoare de vocal─â. ÔÇô Din fr. vocaliser.
VOCAL├ŹZ─é, vocalize, s. f. 1. Executare a unui text muzical vocal (cu caracter de exerci╚Ťiu) prin ├«nlocuirea denumirii notelor cu vocale, de preferin╚Ť─â a sau o. 2. Pies─â muzical─â f─âr─â cuvinte, uneori cu caracter de virtuozitate. ÔÇô Din fr. vocalise.
VOCALIZ├ü, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. A face exerci╚Ťii de canto pe anumite vocale, f─âr─â a numi notele sau a pronun╚Ťa cuvintele; a executa vocalize. Dac─â s-ar ispiti cineva s─â cerce a instrumenta ╚Öi a vocaliza prin codri muzica clasic─â... chiar ╚Öi iepurii ar apuca-o ├«ndat─â la picior. ODOBESCU, S. III 101. ÔŚŐ Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (Fig.) Era o sear─â trist─â, cum s├«nt at├«tea s─âri, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. Refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoan─â la cea de vocal─â. ├Än unele limbi slave ┬źl┬╗ s-a vocalizat.
VOCAL├ŹZ─é, vocalize, s. f. Exerci╚Ťiu de canto, care const─â ├«n executarea unei serii de note pe anumite vocale, f─âr─â articularea silabelor sau a cuvintelor.
vocalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizeáză
vocal├şz─â s. f., g.-d. art. vocal├şzei; pl. vocal├şze
vocaliz├í vb., ind. prez. 1 sg. vocaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vocalize├íz─â
vocal├şz─â s. f., g.-d. art. vocal├şzei; pl. vocal├şze
VOCALIZ├ü vb. I. 1. tr. A face exerci╚Ťii de canto f─âr─â cuvinte, c├ónt├ónd numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoan─â la aceea de vocal─â; a deveni vocal─â. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].
VOCAL├ŹZ─é s.f. Exerci╚Ťiu de canto const├ónd ├«n executarea unei serii de note pe anumite vocale f─âr─â articularea cuvintelor. ÔÖŽ Pies─â vocal─â c├óntat─â f─âr─â cuvinte, de obicei pe vocala a. [Cf. fr. vocalise, it. vocalizzo].
VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)
VOCAL├ŹZ─é s. f. 1. exerci╚Ťiu tehnic de canto care se execut─â pe o vocal─â (de obicei a). 2. pies─â vocal─â de virtuozitate, f─âr─â cuvinte, c├óntat─â numai pe vocala a. (< fr. vocalise)
A VOCALIZ├ü ~├ęz tranz. muz. 1) A c├ónta f─âr─â cuvinte, executa vocalize. 2) A face s─â se vocalizeze. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare
A SE VOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre consoane) A deveni vocală; a căpăta valoare de vocală. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare
VOCAL├ŹZ─é ~e f. Exerci╚Ťii de canto ├«n care denumirile notelor se ├«nlocuiesc cu vocale (de cele mai multe ori cu ÔÇ×aÔÇŁ). /<it. vocalizzo, fr. vocalise
vocaliz├á v. 1. a face primele exerci╚Ťii de canto; 2. a c├ónta f─âr─â a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.
*vocaliz├ęz v. intr. (d. vocal─â; fr. vocaliser). Muz. Fac primele exerci╚Ťi─ş de muzic─â vocal─â f─âr─â s─â numesc notele ╚Öi f─âr─â cuvinte, ci numa─ş variind vocea pe o vocal─â or─ş pe c├«te-va silabe.
vocaliz─â 1. Melodie* ampl─â c├óntat─â f─âr─â text, numai pe o vocal─â (├«ndeosebi ÔÇ×aÔÇŁ). Poate con╚Ťine toate formele de virtuozitate* vocal─â. Manier─â str─âveche, primar─â de c├óntare, preluat─â ├«n diferite muzici de cult ╚Öi ├«n repertoriul liturgic (v.: melism─â). ├Än muzica profan─â apare ca ornament* ├«nc─â din sec. 12-13; integrat─â ├«n bel-canto*, devine elementul s─âu de baz─â. 2. Compozi╚Ťie pentru voce (1), f─âr─â text, c├óntat─â numai pe vocala ÔÇ×aÔÇŁ (Rahmaninov, Ravel, Glier). 3. Exerci╚Ťiu* pentru voce executat pe anumite silabe sau vocale pentru dob├óndirea unei tehnici de emisie corecte. Numeroase v. din sec. 18-19 (Bordogni, Vaccai, Concone, Rossini etc.) sunt folosite ╚Öi azi. Sin.: solfegiu*. V. canto.
vocaliz─â, vocalize s. f. (glum., iron.) zbieret, ╚Ťip─ât.

Vocaliz─â dex online | sinonim

Vocaliz─â definitie

Intrare: vocaliz─â
vocaliz─â substantiv feminin
Intrare: vocaliza
vocaliza verb grupa I conjugarea a II-a