Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru vocalism

VOCAL├ŹSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic ╚Öi fonologie, ├«ntr-un anumit moment al evolu╚Ťiei sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocup─â cu studiul vocalelor. ÔÇô Din fr. vocalisme.
VOCAL├ŹSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic ╚Öi fonologic, ├«ntr-un anumit moment al evolu╚Ťiei sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocup─â cu studiul vocalelor. ÔÇô Din fr. vocalisme.
VOCAL├ŹSM, vocalisme, s. n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi, din punct de vedere fonetic ╚Öi fonologie. Diftongii ╚Öi triftongii adaug─â, prin num─ârul lor mare, o not─â ├«nsemnat─â de varietate vocalismului rom├«nesc. MACREA, F. 37. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocup─â cu studiul vocalelor.
VOCAL├ŹSM, vocalisme, s. n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi, din punct de vedere fonetic ╚Öi fonologic. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocup─â cu studiul vocalelor. ÔÇô Fr. vocalisme.
vocal├şsm s. n.
vocal├şsm s. n.
VOCAL├ŹSM s.n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocup─â cu studiul vocalelor. [Cf. fr. vocalisme].
VOCAL├ŹSM s. n. 1. sistemul vocalelor unei limbi. 2. parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocup─â cu studiul vocalelor. (< fr. vocalisme)
VOCAL├ŹSM n. 1) Sistemul vocalic al unei limbi. 2) Compartiment al foneticii care studiaz─â vocalele. /<fr. vocalisme
vocalism n. totalitatea vocalelor și legile transformării lor.
*vocal├şzm n. (d. vocal─â). Gram. Sistema vocalic─â a une─ş limb─ş, a unu─ş cuv├«nt.
VOCAL├ŹSM s. n. (cf. fr. vocalisme): 1. sistem al vocalelor unei limbi ├«ntr-un anumit moment al evolu╚Ťiei sale. 2. parte a foneticii istorice care se ocup─â cu studiul vocalelor unei limbi date.

Vocalism dex online | sinonim

Vocalism definitie

Intrare: vocalism
vocalism substantiv neutru (numai) singular