Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru vocal─â

VOC├üL, -─é, vocali, -e, adj. Care apar╚Ťine vocii, privitor la voce, care serve╚Öte la formarea vocii. ÔÖŽ (Muz.) Executat cu vocea, c├óntat din gur─â. ÔÇô Din fr. vocal, lat. vocalis.
VOC├üL─é, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a c─ârui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, f─âr─â s─â ├«nt├ólneasc─â niciun obstacol; semn grafic, liter─â care reprezint─â un asemenea sunet. ÔŚŐ Vocal─â neutr─â = structur─â vocalic─â ce se caracterizeaz─â prin forman╚Ťi situa╚Ťi la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. ÔÇô Din lat. vocalis, germ. Vokal.
VOC├üL, -─é, vocali, -e, adj. Care apar╚Ťine vocii, privitor la voce, care serve╚Öte la formarea vocii. ÔÖŽ (Muz.) Executat cu vocea, c├óntat din gur─â. ÔÇô Din fr. vocal, lat. vocalis.
VOC├üL─é, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a c─ârui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, f─âr─â s─â ├«nt├ólneasc─â nici un obstacol; semn grafic, liter─â care reprezint─â un asemenea sunet. ÔŚŐ Vocal─â neutr─â = structur─â vocalic─â ce se caracterizeaz─â prin forman╚Ťi situa╚Ťi la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. ÔÇô Din lat. vocalis, germ. Vokal.
VOC├üL, -─é, vocali, -e, adj. Care se raport─â la voce, care serve╚Öte la producerea vocii; care are leg─âtur─â cu vocea, privitor la voce. Coardele vocale v. coard─â (I 1). ÔÖŽ (Muz.; ├«n opozi╚Ťie cu instrumental) Executat cu vocea, c├«ntat din gur─â. Era el profesor de muzic─â vocal─â la liceul din t├«rgule╚Ťul cel dun─ârean. I. BOTEZ, ╚śC. 143. ÔŚŐ (Adverbial) Felix mai d─âdu c├«teva ocoluri od─âii, ascult├«nd exerci╚Ťiile Otiliei, care le intona ╚Öi vocal acum. C─éLINESCU, E. O. I 34.
VOC├üL─é, vocale, s. f. (Gram.; ├«n opozi╚Ťie cu consoana) Sunet al vorbirii la a c─ârui emitere curentul de aer sonor iese liber, f─âr─â s─â ├«nt├«lneasc─â nici un obstacol, nici o ocluziune: semnul grafic, litera, care reprezint─â un asemenea sunet. A, e, i, o, u, ─â, ├« s├«nt vocale ale limbii rom├«ne. Ôľş Alternan╚Ťele fonetice privesc at├«t vocalele, c├«t ╚Öi consoanele. IORDAN, L. R. 167. Un glas limpede de or─â╚Öan care spunea uscat ╚Öi simplu vocalele, se ridic─â deasupra g─âl─âgiei. DUMITRIU, B. F. 10. Lipsa unei vocale, gre╚Öul unei periode s├«nt lucruri serioase. RUSSO, S. 77.
vocál adj. m., pl. vocáli; f. vocálă, pl. vocále
vocálă s. f., g.-d. art. vocálei; pl. vocále
vocál adj. m., pl. vocáli; f. sg. vocálă, pl. vocále
vocálă s. f., pl. vocále
VOCÁLĂ s. (FON.) 1. (înv.) glasnică, sunătoare. (Consoane și ~e.) 2. vocală anterioară = vocală palatală, vocală prepalatală; vocală centrală = vocală medială; vocală medială = vocală centrală; vocală palatală = vocală anterioară, vocală prepalatală; vocală posterioară = vocală postpalatală, vocală velară; vocală postpalatală = vocală posterioară, vocală velară; vocală prepalatală = vocală anterioară, vocală palatală; vocală velară = vocală posterioară, vocală postpalatală.
VOC├üL, -─é adj. Referitor la voce, ├«n leg─âtur─â cu vocea, care produce vocea. ÔÖŽ (Despre muzic─â) Care se c├ónt─â cu vocea. [< fr. vocal, cf. lat. vocalis < vox ÔÇô voce].
VOCÁLĂ s.f. Sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis].
VOC├üL, -─é adj. referitor la voce, care produce vocea. ÔŚŐ (despre muzic─â) destinat─â vocii, care se execut─â cu vocea. (< fr. vocal, lat. vocalis)
VOCÁLĂ s. f. sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă reprezentând un asemenea sunet. (< lat. vocalis, germ. Vokal)
VOC├üL ~─â (~i, ~e) 1) Care particip─â la producerea vocii. Organe ~e. Coarde ~. 2) Care ╚Ťine de voce; propriu vocii. Sunet ~. Tehnic─â ~─â. 3) Care este destinat pentru voce. Muzic─â ~─â. 4) Care const─â din vocali╚Öti. Ansamblu ~. /<fr. vocale, it. vocale, lat. vocalis
VOCÁLĂ ~e f. 1) Sunet al vorbirii produs prin ieșirea liberă a curentului de aer din plămâni. 2) Semn grafic ce reprezintă un astfel de sunet. /<germ. Vokal, it. vocale, lat. vocalis
vocal a. 1. ce ╚Ťine de voce: muzic─â vocal─â, destinat─â a fi c├óntat─â; 2. ce serv─â la producerea vocii: organe vocale.
vocală f. literă ce are un son prin sine însăș: a, e, i, o, u sunt vocale.
*voc├íl, -─â adj. (lat. vocalis, d. vox, vocis, voce). Relativ la voce: coardele vocale ale g├«tulu─ş. Cu vocea, din gur─â: muzica vocal─â (├«n opoz. cu cea instrumental─â). S. f. Gram. Sunet care se pronun╚Ť─â f─âr─â ajutoru une─ş consonante: a, e, i, o, u, ─â, ├« ├«s vocale. Adv. Pin voce.
VOCALĂ s. (FON.) (înv.) glasnică, sunătoare. (Consoane și ~.)
voc├íl-simf├│nic, -─â adj. (muz.) Care se c├ónt─â cu vocea ╚Öi cu orchestra simfonic─â ÔŚŐ ÔÇ×Compozitorul a f─âurit un limbaj care a ├«ncorporat stilului vocal-simfonic elementele c├óntecului de mas─â p├ón─â la fuziunea deplin─â.ÔÇŁ I.B. 10 V 61 p. 3 (din vocal + simfonic)
emisie vocal─â v. bel-canto; canto; voce.
vocal─â, muzic─â ~, muzic─â ce cuprinde toate genurile (I, 1, 2) la care particip─â vocea (1) omeneasc─â. Ea formeaz─â cel mai vechi strat din folclorul* tuturor popoarelor, vocile ap─âr├ónd aici fie singure, fie acompaniate de instr. ├Än domeniul crea╚Ťiei culte, genurile v. sunt reprezentate de: a. cor* (mai multe voci (2) care c├ónt─â simultan); b. lied*, c├óntec*, roman╚Ť─â (1), balad─â* (voce acomp. de unul sau mai multe instr.); c. genurile vocal-simfonice: cantata*, oratoriul* (una sau mai multe voci acompaniate de orch.); d. opera* (vocile se integreaz─â ├«ntr-un ansamblu (I, 1) artistic complex, ├«n cadrul unui spectacol reprezentat pe scen─â). Genurile vocale s-au dezvoltat ├«naintea celor instr. domin├ónd via╚Ťa muzical─â p├ón─â la sf├ór╚Öitul Rena╚Öterii* ╚Öi c─âp─ât├ónd ├«nc─â din sec. 15 aspecte monumentale (motetul*, misa*). Muzica instr. va r─âm├óne p├ón─â ├«n ultimele decenii ale sec. 16 dependent─â de tipul de scriitur─â vocal─â ca ╚Öi de repertoriul v. ├Än epoca barocului* se nasc ╚Öi se dezvolt─â opera, cantata, oratoriul. Spre sf├ór╚Öitul sec. 18 li se adaug─â liedul. ├Änc─â din zorii epocii romantice apar ├«ntrep─âtrunderi ├«ntre genuri. Beethoven introduce soli╚Öti* vocali ╚Öi corul ├«n Simfonia a IX-a, exemplu preluat la sf├ór╚Öitul sec. de Gustav Mahler. ├Än epoca modern─â Arnold Sch├Ânberg compune Cvart. nr. 2 de coarde cu sopran─â. La compozitorii contemporani ├«nt├ólnim cele mai variate combina╚Ťii de voci ╚Öi instr. ╚Öi o l─ârgire considerabil─â a sferei scriiturii vocale (├«ntindere, dificult─â╚Ťi ritmice ╚Öi de intona╚Ťie).
VOC├üL─é s. f. (< it. vocale, lat. vocalis, germ. Vokal): sunet care se produce prin scurgerea nest├ónjenit─â ╚Öi continu─â a curentului de aer sonor prin canalul vorbitor. ÔŚŐ ~ s├şmpl─â: v. pronun╚Ťat─â ╚Öi notat─â o singur─â dat─â, ca de exemplu a ╚Öi e ├«n parte, o ╚Öi ─â ├«n zon─â, u ╚Öi i ├«n pu╚Ťin, ├« din p├ón─â. ÔŚŐ ~ d├║bl─â: v. pronun╚Ťat─â ╚Öi notat─â de dou─â ori, ca de exemplu ee ├«n alee ╚Öi epopee, ii ├«n fiin╚Ť─â ╚Öi viitor, oo ├«n coopera ╚Öi zoologie, uu ├«n atuuri ╚Öi continuu. ÔŚŐ ~ plenis├│n─â: v. care are caracter silabic (adic─â poate forma singur─â o silab─â), ca de exemplu a ├«n a╚Ť─â, e ├«n era, i ├«n i╚Ťar, o ├«n or─â, u ├«n u╚Ö─â. ÔŚŐ ~ semis├│n─â: v. care nu are valoare silabic─â, care nu poate forma singur─â o silab─â, ca de exemplu ─â ├«n b─â-iat ╚Öi mi-l─â, ├« ├«n d├ó-r─â ╚Öi m├ó-n─â. ÔŚŐ ~ ├«n hiat: v. care se ├«nt├ólne╚Öte cu o alt─â v. ├«n cadrul aceluia╚Öi cuv├ónt sau cu o v. din alt cuv├ónt, ca de exemplu e ╚Öi a ├«n cuv├óntul crea (cre-a), iar o ╚Öi o ├«n cuvinte diferite ca o oper─â. ÔŚŐ ~ palat├íl─â: v. articulat─â ├«n regiunea palatului gurii prin apropierea limbii de aceast─â zon─â, ca de exemplu e ├«n cuv├óntul estuar ╚Öi i ├«n cuv├óntul istm. ÔŚŐ ~ anterio├ír─â (prepalat├íl─â): v. care se articuleaz─â ├«ntr-un punct situat ├«n partea de dinainte a cavit─â╚Ťii bucale, ca de exemplu e ├«n cuv├óntul era ╚Öi i ├«n cuv├óntul imun. ÔŚŐ ~ medi├íl─â (neutr├íl─â, centr├íl─â): v. care are ca punct de articula╚Ťie partea de mijloc a cavit─â╚Ťii bucale, ca de exemplu a ├«n aur, ─â ├«n ─â╚Ötia ╚Öi ├« ├«n ├«nalt. ÔŚŐ ~ posterio├ír─â (postpalat├íl─â, vel├ír─â): v. care se articuleaz─â ├«n partea de dinapoi a cavit─â╚Ťii bucale, ca de exemplu o ├«n odor ╚Öi u ├«n unic. ÔŚŐ ~ desch├şs─â: v. care se articuleaz─â cu maxilarele mai dep─ârtate ╚Öi cu canalul dintre limb─â ╚Öi palatul gurii mai larg dec├ót la o v. ├«nchis─â, ca de exemplu a din baclava. ÔŚŐ ~ semidesch├şs─â (mijloc├şe): v. care se articuleaz─â cu maxilarele pe jum─âtate deschise ╚Öi cu canalul dintre limb─â ╚Öi palatul gurii str├ómtat pe jum─âtate, ca de exemplu ─â din ╚Ť─âri, e din fler ╚Öi o din corp. ÔŚŐ ~ ├«nch├şs─â: v. care se articuleaz─â cu maxilarele apropiate unul de cel─âlalt ╚Öi cu canalul dintre limb─â ╚Öi palatul gurii mult mai str├ómtat dec├ót ├«n pronun╚Ťarea unei v. deschise, ca de exemplu i din in, ├« din ├«nc─â ╚Öi u din una. ÔŚŐ ~ labi├íl─â (rotunj├şt─â): v. care se articuleaz─â cu participarea buzelor, ca de exemplu o ├«n onoare ╚Öi u ├«n une╚Öte. ÔŚŐ ~ nelabi├íl─â (nerotunj├şt─â): v. care se articuleaz─â f─âr─â participarea buzelor, ca de exemplu a ├«n arc, ─â ├«n sor─â, e ├«n era, i ├«n inimos ╚Öi ├« ├«n m├óine. ÔŚŐ ~ mob├şl─â: v. din r─âd─âcina unui cuv├ónt flexibil care apare numai ├«n unele forme ale acestuia, ca de exemplu o ├«n cuv├óntul rusesc son ÔÇ×visÔÇŁ (N. sg. son ÔÇô G. sg. sna). ÔŚŐ ~ m├║t─â: v. care nu se pronun╚Ť─â deloc sau care se pronun╚Ť─â foarte slab, ca de exemplu e (final─â ╚Öi medial─â) din cuvintele fran╚Ťuze╚Öti femme ÔÇ×femeieÔÇŁ ╚Öi petit ÔÇ×micÔÇŁ (├«n primul caz nu se pronun╚Ť─â, iar ├«n al doilea se pronun╚Ť─â foarte slab). ÔŚŐ ~ accentu├ít─â (t├│nic─â): v. care este scoas─â ├«n eviden╚Ť─â prin accent, ca de exemplu a ├«n t├íre, e ├«n f├ęrm─â, i ├«n ╚Ť├şne, o ├«n v├│ie, u ├«n s├║n─â, ─â ├«n zß║»rile ╚Öi ├« ├«n s─âpt─âmß║ąni. ÔŚŐ ~ neaccentu├ít─â (at├│n─â): v. care nu este scoas─â ├«n eviden╚Ť─â prin accent, ca de exemplu a ├«n canistr─â, e ├«n trec─âtor, i ├«n direc╚Ťie, o ├«n colonel, u ├«n bucuros, ─â ├«n ciuperc─â ╚Öi ├« ├«n c├ómpie. ÔŚŐ ~ prot├│nic─â: v. care se afl─â ├«nainte de silaba accentuat─â, ca de exemplu a ├«n cal├şbru, e ├«n fer├şg─â, i ├«n vio├ír─â, o ├«n col╚Ť├ít, u ├«n sulf├şn─â, ─â ├«n m─âse├í ╚Öi ├« ├«n c├ót├şme. ÔŚŐ ~ postt├│nic─â: v. care se afl─â dup─â silaba accentuat─â, ca de exemplu a ├«n vr├ęmea, e ├«n m├íre, i ├«n f├íbric─â, o ├«n r├ídio, u ├«n ├íbur ╚Öi ─â ├«n s├ílb─â. ÔŚŐ ~ iodiz├ít─â: v. care prime╚Öte ├«n pronun╚Ťare un iod (v.) anterior, la ├«nceput de cuv├ónt, ca de exemplu v. e din cuvintele el (pron. ÔÇ×ielÔÇŁ), este (pron. ÔÇ×iesteÔÇŁ) etc.
voc├íl─â, vocale s. f. Semn (not─â) ├«n muzica bisericeasc─â psaltic─â, ├«n num─âr de zece, prin care se arat─â distan╚Ťele ascendente sau descendente dintre sunete. ÔÇô Din lat. vocalis, germ. Vokal.

Vocal─â dex online | sinonim

Vocal─â definitie

Intrare: vocal
vocal adjectiv
Intrare: vocal─â
vocal─â substantiv feminin