Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru vocabulariu

VOCABUL├üR, vocabulare, s. n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ÔŚŐ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite ├«n mod efectiv de cineva ├«n exprimare ╚Öi care variaz─â de la o categorie de vorbitori la alta. Vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le ├«n╚Ťeleg, dar nu le utilizeaz─â (dec├ót accidental). Vocabular de baz─â sau fundamental = fondul principal de cuvinte. Vocabular secundar = masa vocabularului (1). ÔÖŽ Totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale, unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil al limbii, unui scriitor sau vorbitor etc. 2. (├Änv.) Dic╚Ťionar, de obicei de propor╚Ťii mici; lexic, glosar. [Var.: (├«nv.) vocabul├íriu s. n.] ÔÇô Din fr. vocabulaire, lat. vocabularium.
VOCABULÁRIU s. n. v. vocabular.
VOCABUL├üR, vocabulare, s. n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ÔŚŐ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite ├«n mod efectiv de cineva ├«n exprimare ╚Öi care variaz─â de la o categorie de vorbitori la alta. Vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le ├«n╚Ťeleg, dar nu le utilizeaz─â (dec├ót accidental). Vocabular de baz─â (sau fundamental) = fondul principal de cuvinte. Vocabular secundar = masa vocabularului (1). ÔÖŽ Totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale, unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil al limbii, unui scriitor sau vorbitor etc. 2. (├Änv.) Dic╚Ťionar, de obicei de propor╚Ťii mici; lexic, glosar. [Var.: (├«nv.) vocabul├íriu s. n.] ÔÇô Din fr. vocabulaire, lat. vocabularium.
VOCABULÁRIU, vocabularii, s. n. V. vocabular.
VOCABUL├üR, vocabulare, s. n. 1. Totalitatea cuvintelor cuprinse ├«ntr-o limb─â; lexic. Vocabularul continu─â s─â se ├«mbog─â╚Ťeasc─â, pe m─âsur─â ce activitatea ╚Öi g├«ndirea oamenilor se dezvolt─â ╚Öi o dat─â cu aceasta se ├«mbog─â╚Ťe╚Öte ╚Öi fondul principal. GRAUR, F. L. 93. Vocabular activ v. activ. ÔÖŽ Totalitatea cuvintelor ├«ntrebuin╚Ťate de un scriitor, sau folosite de cineva numai ├«ntr-o anumit─â oper─â, ├«ntr-o anumit─â ├«mprejurare sau ├«ntr-un anumit domeniu de activitate. Pentru descrierile naturii, limba noastr─â e pe cale de a-╚Öi forma un vocabular impresionant de ├«mbiel╚Öugat. SADOVEANU, E. 36. Vocabularul critic ├«i e destul de redus, dar sinceritatea e total─â. CAMIL PETRESCU, T. II 13. 2. ├Än╚Öirare alfabetic─â (sau dup─â alte criterii) a cuvintelor dintr-o lucrare sau dintr-un text, cu traducerea sau explica╚Ťia lor; (v. glosar); (rar) dic╚Ťionar. Lu─âm... o gramatic─â, un vocabular ╚Öi-i r─âspundem: vezi, aceasta e limba, aceasta e na╚Ťiunea noastr─â. RUSSO, S. 55. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) vocabul├íriu, vocabularii (ODOBESCU, S. I 353), s. n.
VOCABULÁRIU s. n. v. vocabular.
vocabulár s. n., pl. vocabuláre
vocabulár s. n., pl. vocabuláre
VOCABUL├üR s. (LINGV.) 1. lexic. (~ul unei limbi.) 2. dic╚Ťionar, lexicon, (├«nv.) condic─â, cuv├óntar, vorbar. (~ de termeni tehnici.) 3. v. glosar. 4. v. terminologie.
VOCABUL├üR s.n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ÔŚŐ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite ├«n mod curent de cineva; vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizeaz─â dec├ót accidental. 2. Totalitatea cuvintelor ├«ntrebuin╚Ťate de un scriitor, de un individ sau folosite ├«ntr-un text sau ├«ntr-un anumit domeniu de activitate. 3. Dic╚Ťionar mic, restr├óns ca num─âr de cuvinte; glosar. [< fr. vocabulaire, cf. lat. vocabulum ÔÇô cuv├ónt].
VOCABUL├üR s. n. 1. totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ÔÖŽ ~ activ = totalitatea cuvintelor folosite ├«n mod curent de cineva; ~ pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizeaz─â dec├ót accidental. ÔŚŐ totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, a unui domeniu de activitate, a unui stil, scriitor etc. 2. dic╚Ťionar de propor╚Ťii reduse; glosar. 3. (inform.) mul╚Ťime de simboluri cu care se pot forma cuvinte. (< fr. vocabulaire, lat. vocabularium)
VOCABUL├üR ~e n. 1) Totalitate a cuvintelor dintr-o limb─â; lexic. 2) Totalitate a cuvintelor specifice unui anumit domeniu de activitate (╚Ötiin╚Ť─â, art─â, tehnic─â etc.). 3) Dic╚Ťionar succint sau specializat. 4) Totalitate a cuvintelor folosite efectiv de o anumit─â persoan─â; limbaj. /<fr. vocabulaire, lat. vocabularium, it. vocabulario
vocabular n. 1. list─â de vorbe obi╚Önuite ├«n ordine alfabetic─â cu explica╚Ťiuni scurte; 2. list─â de vorbe speciale unei ╚Ötiin╚Ťe, unei arte.
*vocabul├ír n., pl. e (lat. vocabularium). Dic╚Ťionar, ma─ş ales mic (glosar): o carte de teme cu vocabular la urm─â.
VOCABULAR s. (LINGV.) 1. lexic. (~ unei limbi.) 2. dic╚Ťionar, lexicon, (├«nv.) condic─â, cuv├«ntar, vorbar. (~ de termeni tehnici.) 3. glosar, lexic. (Publicarea unui ~ regional.) 4. terminologie. (Lucrarea con╚Ťine un ~ medical bogat.)
VOCABUL├üR (L├ëXIC) s. n. (< fr. vocabulaire, cf. lat. vocabularium < vocabulum ÔÇ×cuv├óntÔÇŁ): 1. totalitatea cuvintelor dintr-o limb─â. ÔŚŐ ~ fundament├íl: v. de baz─â, principal, esen╚Ťial al unei limbi, reprezentat prin cuvinte stabile, care fac parte din fondul principal lexical al acesteia. ÔŚŐ ~ secund├ír: v. care reprezint─â masa vocabularului, ├«n general, partea lui cea mai mobil─â, cuvintele dialectale, cuvintele de argou, cuvintele de jargon, cuvintele arhaice, cuvintele ╚Ötiin╚Ťifice ╚Öi tehnice (neologismele). V. are mai mul╚Ťi factori de organizare, determina╚Ťi de structura semantic─â a cuvintelor ╚Öi de raporturile dintre aceasta ╚Öi realitate (inclusiv de ac╚Ťiunea social-cultural─â exercitat─â asupra limbii): frecven╚Ťa, factorul stilistico-func╚Ťional, factorul psihologic, factorul semantic ╚Öi factorul etimologic. Ei sunt analiza╚Ťi exhaustiv ├«n lucrarea Limba rom├ón─â contemporan─â. Vol. II: Vocabularul, (Bucure╚Öti), (1975), de acad. Ion Coteanu ╚Öi conf. univ. dr. A. Bidu-Vr─ânceanu. Factorul frecven╚Ť─â indic─â pozi╚Ťia statistic─â a cuvintelor ├«n vocabular, le ├«nso╚Ťe╚Öte totdeauna ╚Öi se graveaz─â ├«n memoria vorbitorilor (prin simpl─â observa╚Ťie se vede c─â unele cuvinte se folosesc mai des dec├ót altele). Statistica matematic─â aplicat─â la studiul v. arat─â c─â exist─â un raport obiectiv ├«ntre lungimea cuvintelor ╚Öi folosirea lor frecvent─â (un cuv├ónt este cu at├ót mai scurt din punctul de vedere al corpului fonetic cu c├ót este mai frecvent ├«n limb─â); c─â ├«n orice limb─â de cultur─â num─ârul celor mai frecvente cuvinte este relativ mic (circa 4000); c─â ├«ntre lungimea unui text ╚Öi num─ârul de cuvinte utilizate ├«n el este o constant─â care se formuleaz─â matematic; c─â intereseaz─â ╚Öi dispersia termenilor ├«n text, bog─â╚Ťia textului (num─âr mare de unit─â╚Ťi lexicale, dar cu frecven╚Ť─â relativ mic─â) ╚Öi concentra╚Ťia acestuia (num─âr relativ mic de unit─â╚Ťi lexicale, dar cu frecven╚Ť─â mare). Frecven╚Ťa ├«n v. depinde de economia limbajului ╚Öi de situa╚Ťie. Factorul stilistico-func╚Ťional vizeaz─â deopotriv─â pe participan╚Ťii la comunicare. Astfel, enun╚Ť─âtorii comunic─ârilor tind s─â fac─â economie de limb─â, s─â ├«ntrebuin╚Ťeze c├ót mai pu╚Ťine cuvinte (corpuri fonetice) cu c├ót mai multe ├«n╚Ťelesuri, eviden╚Ťiate ├«n func╚Ťie de ├«mprejur─âri ╚Öi de determin─ârile folosite. Dimpotriv─â, interlocutorii tind s─â primeasc─â, pentru aceea╚Öi semnifica╚Ťie, c├ót mai multe preciz─âri prin intermediul mai multor cuvinte (corpuri fonetice). V. folosit de ace╚Ötia se adapteaz─â din ce ├«n ce mai strict numeroaselor ╚Öi variatelor situa╚Ťii ├«n care ei se afl─â (conversa╚Ťii curente, discu╚Ťii profesionale, expuneri oficiale, formule administrative etc.), ├«n raport cu natura comunic─ârilor, cu temele abordate ├«n aceste comunic─âri. Se delimiteaz─â astfel ├«n diversele limbaje un v. format dintr-un num─âr de elemente comune, general-obligatorii, care au cea mai mare frecven╚Ť─â ╚Öi reprezint─â lexicul fundamental, ca de exemplu: ap─â, avea, cinci, da, eu, ├«n, joi, lemn, lucru, mare, om, pe, repede, ro╚Öu, ╚Ťar─â, vedea etc.; dar ╚Öi un v. format dintr-un num─âr de elemente de nivel cultural mediu, existente ├«n limba literar─â curent─â (cu excep╚Ťia limbajului poetic), ca de exemplu: ar╚Ťar, chilipir, cotrob─â├ş, furi╚Öa, guraliv, ho╚Ťe╚Öte, ├şfos, lumesc, moft, netot, polonic, scotoc├ş, tanc, ulu├ş, vini╚Öor etc. ÔÇô ╚Öi dintr-un num─âr de elemente particulare, specifice ╚Ötiin╚Ťelor ╚Öi tehnicii, ca de exemplu: carbonat, ecologie, fiziologic, gem─â, genetic─â, habitat, inocula, injector, mitoz─â, nox─â, rezec╚Ťie, tal, tegument, unguent, zoomorf etc. Mul╚Ťi dintre termenii ╚Ötiin╚Ťifici trec ├«n limbajul literar mediu prin mijloacele moderne de informare a publicului. Factorul psihologic organizeaz─â lexicul fiec─ârui vorbitor ╚Öi ├«i asigur─â dezvoltarea. Ca element de organizare el favorizeaz─â bifurcarea v. individual ├«n dou─â: ├«ntr-o parte activ─â ÔÇô format─â din cuvinte ├«ntrebuin╚Ťate efectiv ├«n toate ├«mprejur─ârile ├«n care un vorbitor construie╚Öte ╚Öi exprim─â mesaje ÔÇô ╚Öi ├«ntr-o parte pasiv─â ÔÇô format─â din cuvinte cunoscute sau recunoscute de el, dar neutilizate din diverse motive, ├«ncep├ónd cu incertitudinea ╚Öi termin├ónd cu deprinderea. Dezvoltarea v. individual se realizeaz─â prin imita╚Ťie (prin adoptarea cuvintelor auzite de vorbitori ├«n diverse ├«mprejur─âri, ├«n care au ├«n╚Ťeles c─â le sunt necesare sau c─â au fost impresiona╚Ťi de ele) ╚Öi prin crea╚Ťie lexical─â, ├«ntemeiat─â pe un transfer cu expresie material─â (c├ónd un sufix sau un prefix este ad─âugat la un radical sau la o tem─â cu care nu se mai aflase ├«nainte ├«n rela╚Ťie sau c├ónd se compune un cuv├ónt nou din cele existente) sau pe un transfer f─âr─â expresie material─â (c├ónd se produce numai ├«n con╚Ťinutul semantic al cuv├óntului). Factorul psihologic organizeaz─â ╚Öi dezvolt─â nu numai v. individual, ci ╚Öi v. general. Datorit─â lui se extind rezultatele ob╚Ťinute ├«n acest sens de indivizi la ├«ntreaga colectivitate ╚Öi se fructific─â v. ├«n ansamblu. Factorul semantic organizeaz─â ╚Öi el v., ├«n╚Ťelesul comunic─ârii verbale sprijinindu-se pe sensurile cuvintelor componente. ├Än v. oric─ârei limbi exist─â un specific pentru care pledeaz─â dificultatea traducerii dintr-o limb─â ├«n alta ╚Öi care trebuie descoperit (ac╚Ťiune ce depinde de: cunoa╚Öterea sensurilor ╚Öi a distribu╚Ťiei pe care le pot avea cuvintele, cunoa╚Öterea influen╚Ťei exercitate ├«n decursul timpului de o limb─â asupra alteia, evolu╚Ťia general─â a culturii ╚Öi ╚Ötiin╚Ťei, circula╚Ťia ideilor ╚Öi a cuvintelor, muta╚Ťiile semantice datorate evolu╚Ťiei v., am─ânuntele fixate ├«n cuvinte, rela╚Ťiile dintre cuvinte etc.). Factorul semantic ne arat─â c─â rela╚Ťiile dintre cuvinte, semnifica╚Ťiile ╚Öi distribu╚Ťia lor se modific─â ├«n func╚Ťie de dezvoltarea culturii. Exist─â mai multe modalit─â╚Ťi de analiz─â ╚Öi de clasificare semantic─â a cuvintelor: a) o analiz─â ╚Öi o clasificare semantic─â veche, tradi╚Ťional─â, care ├«mparte v. ├«n cuvinte denominative sau apelative (care denumesc obiectele fizice, fenomenele, activit─â╚Ťile, ├«nsu╚Öirile etc., au valoare denotativ─â, au sens; ├«n ele intr─â substantivele, adjectivele cu variantele lor, numeralele, verbele ╚Öi adverbele) ╚Öi cuvinte non-denominative sau non-apelative (care nu denumesc ceva anume, nu au valoare denotativ─â, dar au sens ╚Öi asigur─â combinarea celor denominative ├«n propozi╚Ťii ╚Öi ├«n fraze ÔÇô pronumele relative, prepozi╚Ťiile ╚Öi conjunc╚Ťiile; care sugereaz─â st─âri suflete╚Öti ╚Öi de voin╚Ť─â sau imit─â aproximativ sunete ╚Öi zgomote din natur─â ÔÇô interjec╚Ťiile ÔÇô sau care nu au sens, fiind folosite pe l├óng─â substantive ╚Öi adjective ca instrumente gramaticale ÔÇô articolele); b) analize ╚Öi clasific─âri semantice noi prin raportarea tuturor cuvintelor din v. la conceptele generale, globale, presupuse a fi ├«n orice limb─â, la domeniile de activitate pe care le reprezint─â sau la sferele lexicale (c├ómpurile sau zonele semantice) pe care cuvintele le formeaz─â: prin descrierea componen╚Ťilor (constituen╚Ťilor) semantici, a celor mai mici unit─â╚Ťi ├«n care se poate diviza con╚Ťinutul semantic al unui cuv├ónt (analiz─â ╚Öi clasificare componen╚Ťial─â, inductiv─â); prin ordonarea ierarhic─â a v. pe baza unor tr─âs─âturi (m─ârci) semantice universale, pornindu-se de la presupunerea c─â ├«n orice limb─â exist─â un num─âr mare de concepte semantice universale (analiza ╚Öi clasificarea conceptualist─â, deductiv─â). ├Än c─âutarea unei semantici generale, cele mai multe cercet─âri sunt orientate c─âtre obiectele ╚Öi conceptele denumite ca realit─â╚Ťi ale lumii ├«nconjur─âtoare, neglij├óndu-se situa╚Ťia specific─â a fiec─ârei limbi concrete. Factorul etimologic trebuie invocat ╚Öi el ├«n descrierea v. unei limbi, prin ÔÇ×etimologieÔÇŁ ├«n╚Ťeleg├óndu-se at├ót originea ╚Öi evolu╚Ťia cuvintelor ├«n cursul istoriei limbii, c├ót ╚Öi geneza derivatelor ╚Öi compuselor, f─âr─â referire obligatorie la evolu╚Ťia lor istoric─â. El reprezint─â un factor de organizare a v. bazat pe analogie ╚Öi egal ├«n linii mari cu procedeele sau cu sistemul de formare a cuvintelor. Datorit─â lui, vorbitorii analizeaz─â ╚Öi grupeaz─â elementele vocabularului ├«n diverse chipuri. 2. totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale, unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil al limbii, unui scriitor sau vorbitor. ÔŚŐ ~ arg├│tic: totalitatea cuvintelor de argou folosite de anumite categorii sociale (delincven╚Ťi, ho╚Ťi etc.). v. ├«n acest sens arg├│u. ÔŚŐ ~ ╚Ötiin╚Ť├şfic: v. folosit de diverse domenii de cercetare ╚Ötiin╚Ťific─â, de diverse ╚Ötiin╚Ťe; v. specific stilului ╚Ötiin╚Ťific (v. cuv├ónt ╚Ötiin╚Ťific). ÔŚŐ ~ t├ęhnic: v. folosit ├«n domeniul tehnicii, al meseriilor, al artelor (v. cuv├ónt tehnic). ÔŚŐ ~ act├şv: v. ├«n╚Ťeles ╚Öi folosit efectiv de cineva ├«n exprimare (el variaz─â de la o categorie de vorbitori la alta). ÔŚŐ ~ pas├şv: v. specific unei limbi, ├«n╚Ťeles dar nefolosit de c─âtre un vorbitor. ÔŚŐ ~ bog├ít: v. cu foarte multe cuvinte, folosite de o persoan─â ├«n vorbirea curent─â. ÔŚŐ ~ s─âr├íc: v. care dispune de pu╚Ťine cuvinte, folosite de o persoan─â ├«n vorbirea curent─â. ÔŚŐ abatere de ~: gre╚Öeal─â de lexic, care vizeaz─â necunoa╚Öterea sensului propriu al unui cuv├ónt folosit de c─âtre un vorbitor. ÔŚŐ interdic╚Ťie de~: v. interd├şc╚Ťie. 3. dic╚Ťionar de propor╚Ťii mici; glosar.

Vocabulariu dex online | sinonim

Vocabulariu definitie

Intrare: vocabular
vocabulariu substantiv neutru
vocabular substantiv neutru