Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru voca╚Ťiune

VOC├ü╚ÜIE, voca╚Ťii, s. f. 1. Aptitudine, chemare, predispozi╚Ťie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumit─â profesie. 2. (Jur.; ├«n sintagma) Voca╚Ťie succesoral─â = calitatea de a avea chemare la mo╚Ötenire, f─âr─â a fi ├«nl─âturat─â de la aceasta de o alt─â persoan─â cu rang preferabil. [Var.: (├«nv.) voca╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.
VOCA╚ÜI├ÜNE s. f. v. voca╚Ťie.
VOC├ü╚ÜIE, voca╚Ťii, s. f. 1. Aptitudine deosebit─â pentru o anumit─â art─â sau ╚Ötiin╚Ť─â; chemare, predispozi╚Ťie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumit─â profesiune. 2. (Jur.; ├«n sintagma) Voca╚Ťia succesoral─â = ├«ndrept─â╚Ťire a unei persoane de a veni la o succesiune ├«n temeiul calit─â╚Ťii sale de rud─â. [Var.: (├«nv.) voca╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.
VOCA╚ÜI├ÜNE, voca╚Ťiuni, s. f. V. voca╚Ťie.
VOC├ü╚ÜIE, voca╚Ťii, s. f. ├Änclina╚Ťie, aptitudine deosebit─â pentru o anumit─â art─â, o ╚Ötiin╚Ť─â, un domeniu de activitate sau o profesie; aplecare, predispozi╚Ťie, chemare (3). Ceilal╚Ťi podari ├«╚Öi ├«mplinesc la marginea apelor mai degrab─â o voca╚Ťie, un destin deosebit de al oamenilor din sate, fiind figurile pitore╚Öti... ale ╚Ťinutului. BOGZA, C. O. 291. Peste c├«teva luni f─âcea parte din redac╚Ťie. Era cel mai entuziast, cel mai harnic ╚Öi nu cel mai pu╚Ťin inteligent dintre tinerii care f─âceau, cum se zice, buc─ât─âria gazetei. ├Ä╚Öi g─âsise voca╚Ťia. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 21. Pretindea c─â-╚Öi ┬źm├«ncase┬╗ voca╚Ťia de tenor. CARAGIALE, O. III 17, ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) voca╚Ťi├║ne (NEGRUZZI, S. I 332) s. f.
VOCA╚ÜI├ÜNE s. f. v. voca╚Ťie.
voc├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. voc├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. voc├í╚Ťiei; pl. voc├í╚Ťii, art. voc├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
voc├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. voc├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. voc├í╚Ťiei; pl. voc├í╚Ťii, art. voc├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
VOCÁȚIE s. v. aptitudine.
VOC├ü╚ÜIE s.f. 1. Aptitudine, ├«nclinare special─â pentru o anumit─â art─â, ╚Ötiin╚Ť─â sau profesiune; predispozi╚Ťie, chemare. 2. (Jur.) Voca╚Ťie succesoral─â = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rud─â sau ca so╚Ť supravie╚Ťuitor. [Gen. -iei, var. voca╚Ťiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio].
VOCA╚ÜI├ÜNE s.f. v. voca╚Ťie.
VOC├ü╚ÜIE s. f. 1. aptitudine, ├«nclinare special─â pentru o anumit─â art─â, ╚Ötiin╚Ť─â sau profesiune; predispozi╚Ťie, chemare. 2. (jur.) ~ succesoral─â = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rud─â sau ca so╚Ť supravie╚Ťuitor. (< fr. vocation, lat. vocatio)
VOC├ü╚ÜIE ~i f. Atrac╚Ťie ├«nn─âscut─â (pentru o anumit─â activitate); dispozi╚Ťie natural─â; aplica╚Ťie; aptitudine; ├«nclina╚Ťie; predispozi╚Ťie. [G.-D. voca╚Ťiei] /<fr. vocation, lat. vocatio, ~onis
voca╚Ťiune f. 1. inclina╚Ťiune particular─â pentru o art─â sau profesiune; 2. dispozi╚Ťiune, talent.
*voca╚Ťi├║ne f. (lat. voc├ítio, -├│nis, chemare. V. con-, e-, in-, pro- ╚Öi re-voca╚Ťiune). Chemare, pornire, ├«nclinare, dispozi╚Ťiune, aplica╚Ťiune, talent: acest artist are o adev─ârat─â voca╚Ťiune pentru vioar─â. ╚śi -├í╚Ťie.
VOCA╚ÜIE s. aplecare, aplica╚Ťie, aptitudine, atrac╚Ťie, chemare, dar, har, ├«nclinare, ├«nclina╚Ťie, ├«nzestrare, pornire, predilec╚Ťie, predispozi╚Ťie, preferin╚Ť─â, talent, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (├«nv.) aplec─âciune, plecare. (╚śi-a demonstrat din plin ~ pentru...)

Voca╚Ťiune dex online | sinonim

Voca╚Ťiune definitie

Intrare: voca╚Ťie
voca╚Ťiune substantiv feminin
voca╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: vo-ca-╚Ťi-e