VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tînăr înalt, voinic, zdravăn. E Setea, un care are pumnii puternici ca niște ciocane; iar cînd se desfac și se strîng la loc, prind ca niște clește. V. ROM. septembrie 1953, 25. Aurica privea cu mare afecțiune pe acest vlăjgan molatec. CĂLINESCU, E. O. I 59. Era gura unui vlăjgan mare din grămadă. STĂNOIU, C. I. 68. [Intră în odaie] un vlăjgan scăpat de școală. MACEDONSKI, O. I 83.