vlagă definitie

15 definiții pentru vlagă

VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga.
VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga.
VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare. Zmeul ia pe Făt în brațe și cu cel din urmă-avînt, încordîndu-și toată vlaga, îi făcu-n văzduhuri vînt. EFTIMIU, Î. 120. [Calului] parcă îi veni din nou vlaga tinereții, ridică în sus capul, se uită la stăpînul lui. GÎRLEANU, L. 34.
vlágă s. f.
vlágă s. f.
VLÁGĂ s. v. energie.
VLÁGĂ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.
Vlagă ≠ moleșeală
vlágă s. f. – Robustețe, vigoare, tărie, putere. – Mr., megl. vlagă „umezeală”. Sl., sb. vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp. lozania; este posibilă confuzia cu sl. vladŭ „putere”. – Der. vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua); vlăguitor, adj. (extenuant); vlăjgan (var. vlăjan, vlăjar), s. m. (tînăr, zdravăn, voinic), cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog, s. n. (burniță); vlăgos, adj. (viguros), înv.
VLÁGĂ f. 1) Cantitate mică de apă sau de vapori de apă într-un mediu; umezeală. 2) fig. Forță fizică; vigoare; putere; tărie. /<sl. vlaga
vlagă f. 1. sevă; 2. putere, energie: n’are vlagă în el AL. [Slav. VLAGA, suc].
vlágă f., pl. ăgĭ (vsl. vlaga, umezeală, suc, adică „sevă, vigoare”; sîrb. bg. vlaga). Vigoare, energie: om cu vlagă (V. snagă). Fig. Bogăție.
vla s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.
VLA s. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, virtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.)
TELUM IMBELLE SINE ICTU CONIECIT (lat.) aruncă lancea nevolnică fără vlagă – Vergiliu, „Eneida”, II, 544. Lancea aruncată de bătrânul rege Priam împotriva lui Pirus. Lovitură slabă, care nu-și atinge ținta.

vlagă dex

Intrare: vlagă
vlagă substantiv feminin (numai) singular