VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec.

VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec.

VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Mare, puternic, solid, rezistent. [De deasupra priporului] Se văd, în poală, urmele unei cetăți de urieși și brazda vladnică a Troianului. ODOBESCU, S. III 183.

vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice

vládnic adj. m., pl. vládnici; f. sg. vládnică, pl. vládnice

VLÁDNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care nu se modifică sub acțiunea factorilor externi; caracterizat prin formă constantă; solid. /<sl. vladati

vládnic, vládnică, vládnici, vládnice, adj. (înv.) 1. puternic, solid, rezistent. 2. (s.n.) lac mare.

vladnic a. puternic: brazda vladnică a Troianului OD. [Ceh. VLÁDNY, puternic, dominant]. ║ n. lac mare: codrul și valea se făcură vladnic de sânge închegat POP.

vládnic, -ă adj. (vsl. vladĭnŭ, puternic, d. vlasti-vladon, a porunci. V. vlădică). Vechĭ. Foarte mare: brazdă vladnică. S. n., pl. e. Lac mare (numele unuĭ lac între Ĭașĭ și Unghenĭ. Btș. (vlánic). Șes pe deal: am semănat grîŭ pe vlanic. – Și hládnic s. n.

Vladnic v. Vlad IV. 30.