VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.

VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitor, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.

VLĂGUITÓR1, vlăguitori, s. m. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. Răsuflările grele ale vlăguitorilor udați de nădușeala muncii. ARDELEANU, D. 198.

VLĂGUITÓR2, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj. Care vlăguiește; istovitor. Neomenoasa și vlăguitoarea muncă a boierescului. ȘEZ. V 79.

vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre

vlăguitór adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; f. sg. și pl. vlăguitoáre

VLĂGUITÓR adj. v. epuizant, extenuant, istovitor, obositor, trudnic.

VLĂGUITÓR2 ~i m. Persoană specializată în lucrări de vlăguire a pieilor într-o tăbăcărie. /a vlăgui + suf. ~tor

VLĂGUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vlăguiește; în stare să lipsească de puteri; istovitor. Muncă ~oare. /a vlăgui + suf. ~tor

vlăguitor adj. v. EPUIZANT. EXTENUANT. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC.