VIȘINEÁ, vișinele, s. f. Diminutiv al lui vișină. – Vișină + suf. -ea.

VIȘINEÁ, vișinele, s. f. Diminutiv al lui vișină. – Vișină + suf. -ea.

VIȘINEÁ, vișinele, s. f. 1. Diminutiv al lui vișină. Ea venea dintr-o livadă. Purta snopi de floricele Și crenguți cu vișinele. ALECSANDRI, P. I 98. 22. Fructul vișinelului.

vișineá/vișinícă s. f., art. vișineáua/vișiníca, g.-d. art. vișinélei; pl. vișinéle, art. vișinélele

vișinícă v. vișinea

vișineá / vișinícă s.f., art. vișineáua / vișiníca, g.-d. art. vișinélei; pl. vișinéle

vișinícă f., pl. ele (dim. d. vișină). Vișină mică: cînd va face plopu pere și răchita vișinele (saŭ micșunele), la care se maĭ adaugă și: și tînjala viorele (= nicĭ-o-dată).