vizunie definitie

2 intrări

22 definiții pentru vizunie

bizuníe sf vz vizuină
BIZUNÍE s. f. v. vizunie.
VIZUÍNĂ, vizuini, s. f. 1. Adăpost al unor animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. [Pl. și: vizuine] – Cf. viezure.
VIZUNÍE, vizunii, s. f. (Pop.) Vizuină. – Din vizuină.
BIZÚNIE s. f. v. vizunie.
VIZUÍNĂ, vizuine, s. f. 1. Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ sau și-l amenajează unele animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. – Cf. viezure.
VIZUNÍE, vizunii, s. f. (Pop.) Vizuină. – Din vizuină.
VIZUÍNĂ, vizuini, s. f. (Și în forma vizunie) 1. Bîrlog pe care și-l sapă animalele în pămînt sau și-l fac într-o scorbură, pentru a le servi de adăpost. Sub o rădăcină... de porumb, la temelia moviliței, era gura vizuinii de șobolani. DUMITRIU, N. 275. Trebuie numai să mormăiască și să intre într-o vizunie și-i adevărat bursuc. SADOVEANU, O. II 356. Ca o fiară rănită de moarte, retrasă in vizuină, sta închisă în camera ei. BART, E. 241. 2. Cocioabă, bojdeucă sau orice adăpost primitiv pentru oameni. Sarbezii și zdrențeroșii negustori de vechituri etalau în deschizătura vizuniilor lor resturi despărecheate și oribile. SADOVEANU, O. VIII 155. Vizuina neînduplecatului voievod era așezată pe niște colți de stîncă. CARAGIALE, O. III 91. – Variantă: vizuníe s. f.
VIZUNÍE s. f. v. vizuină.
BIZÚNIE s. f. v. vizunie.
vizuínă s. f., g.-d. art. vizuínii; pl. vizuíni
vizuínă s. f., g.-d. art. vizuínii; pl. vizuíni
VIZUÍNĂ s. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, (reg.) cobârlău, covru, mișină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal sălbatic.)
VIZUNÍE s. v. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină.
VIZUÍNĂ ~i f. Adăpost subteran, pe care și-l sapă unele animale sălbatice; bârlog. [Sil. -zu-i-] /Din viezure
bizunie f. Mold. 1. V. vizunie: în pădure se află o bizunie de urs CR.; 2. fig. gaură: în care bizunie putea-voiu a mascunde? AL.
vizuină f. 1. gaură făcută de viezure; 2. culcuș de fiare. [V. vizunie].
vizunie f. Mold. V. vizuină: ca ursu’n vizunie AL. [Vechiu-rom. viezunie, din viezune, viezure: vizuina e primitiv gaura viezurelui].
bizuníe V. vizunie.
vizuínă, în Ban. vizurínă, în Olt. Trans. vĭezuínă (Cor. și NPl. Ceaur, 20 și 57), în Mold. vizuníe, în nord. și bizuníe, în Munt. și ghizuníe f. (d. viezure, ca fr. tanière, din taisniere, *taxonaria, d. lat. taxus, vĭezure, orĭ ca vsl. bg ĭazvina, d. ĭazvŭ, vĭezure). Ascunzătoarea pe care șĭ-o face o feară în pămînt. Fig. Casă mică și proastă, bordeĭ: ce vizuină! V. chițumie, cicĭoabă, bîrlog, crov.
VIZUI s. bîrlog, cuib, culcuș, sălaș, (reg.) cobîrlău, covru, mișină, vizunie, (prin Ban.) cîrtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ a unui animal sălbatic.)
vizunie s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUȘ. SĂLAȘ. VIZUINĂ.

vizunie dex

Intrare: vizunie
bizunie substantiv feminin
vizunie substantiv feminin
Intrare: vizuină
vizuină pl. -i substantiv feminin
vizuină 2 pl. -e substantiv feminin
vizunie substantiv feminin