vizor definitie

10 definiții pentru vizor

VIZÓR, vizoare, s. n. Dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea după necesitate a câmpului vizual și a liniei de vizare sau citirea indicațiilor de pe o scară gradată. ♦ Vizetă. ♦ (La pl.) Ochelarii măștilor de gaze. – Din fr. viseur.
VIZÓR, vizoare, s. n. Dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea după necesitate a câmpului vizual și a liniei de vizare sau citirea indicațiilor de pe o scară gradată. ♦ Vizetă. ♦ (La pl.) Ochelarii măștilor de gaze. – Din fr. viseur.
VIZÓR, vizoare, s. n. Dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic, care permite delimitarea după necesitate a cîmpului vizual și a liniei de vizare. Se uitau pe vizoarele cu geam de cobalt. V. ROM. noiembrie 1950, 43. ♦ (Mai ales la pl.) Ochelarii măștilor de gaze.
vizór s. n., pl. vizoáre
vizór s. n., pl. vizoáre
VIZÓR s. v. vizetă.
VIZÓR s.n. (Tehn.) Dispozitiv adaptat la aparatele optice, care permite prinderea în câmpul aparatului a obiectului care trebuie observat. ♦ Tub metalic în care e montat un ochean tronconic sau o mică lentilă și care, fixat în ușile de intrare în apartamente, permite observarea din interior în afară. ♦ (De obicei la pl.) Ochelarii măștilor de gaze. [< fr. viseur].
VIZÓR I. s. n. 1. dispozitiv adaptat la instrumentele sau aparatele optice, care permite prinderea în câmpul aparatului a obiectului de observat. 2. deschizătură mică (circulară) la o ușă pentru a permite cuiva să vadă în exterior sau în interior; vizetă, vizieră (2). II. s. m. (pl.) ochelarii măștilor de gaze. (< fr. viseur)
VIZÓR ~oáre n. 1) Piesă (la unele aparate optice) care permite orientarea cu precizie spre obiectul care trebuie observat. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o ușă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizetă; vizieră. /<fr. viseur
VIZOR s. vizetă, vizieră. (Se uită prin ~ ușii.)

vizor dex

Intrare: vizor
vizor substantiv neutru