VIZITATÓR, -OÁRE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează o localitate, un muzeu, o expoziție etc. 2. (Rar) Persoană care face cuiva o vizită. – Vizita + suf. -tor.

VIZITATÓR, -OÁRE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează o localitate, un muzeu, o expoziție etc. 2. (Rar) Persoană care face cuiva o vizită. – Vizita + suf. -tor.

VIZITATÓR, -OÁRE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează un muzeu, o expoziție etc. Astăzi majoritatea vizitatorilor pe care-i primesc [muzeele] sînt muncitori, țărani muncitori, funcționari, ostași, elevi și studenți. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 2/4. Toate lucrurile acestea se arată astăzi vizitatorilor cu ample explicațiuni. SAHIA, U.R.S.S. 48. 2. (Rar) Persoană care face o vizită cuiva. Vizitatorii părăsiră loja, își căutară locurile. DUMITRIU, N. 143.

vizitatór s. m., pl. vizitatóri

vizitatór s. m., pl. vizitatóri

VIZITATÓR s. v. invitat, musafir, oaspete.

VIZITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face o vizită cuiva; cel care vizitează ceva. [Cf. fr. visiteur].

VIZITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care vizitează (3) ceva. ◊ musafir. (< vizita + -tor)

VIZITATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care vizitează ceva sau pe cineva. /a vizita + suf. ~tor

vizitator m. cel ce face o vizită.

*vizitatór, -oáre s. (d. a vizita; lat. visitator). Acela care vizitează de plăcere o localitate, un local: vizitatoriĭ Sinaiĭ, aĭ unuĭ muzeŭ. Musafir.

vizitator s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE.