vizitare definitie

2 intrări

19 definiții pentru vizitare

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.
VIZITÁRE, vizitări, s. f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. – V. vizita.
VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.
VIZITÁRE, vizitări, s. f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. – V. vizita.
VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva acasă pentru a-l vedea; a se duce în vizită, a face cuiva vizită. M-am gîndit cu un fel de neliniște că voi fi vizitat de ai mei. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. Cîțiva vecini veniseră să viziteze pe mama Elenei. BOLINTINEANU, O. 456. ◊ (În contexte figurate) Trăiește și astăzi închis într-o casă de nebuni și-și istorisește necontenit povestea oricui vizitează trista lui singurătate. GANE, N. III 127. 2. A se duce să vadă, să cerceteze, să cunoască la fața locului (o localitate, un muzeu etc.); a parcurge examinînd, cercetînd. Muzeele le-a vizitat Zaharia Duhu singur. C. PETRESCU, A. 319. De ar fi voit cineva să viziteze Dorna, trebuia să se acațe de stînci. GANE, N. I 56. De două ori am avut imprudența să vizitez saloanele artiștilor în viață. CARAGIALE, O. III 252. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Fig. Cîte pustiuri de groază pline, A mea durere n-a vizitat. ALEXANDRESCU, M. 63. 3. A controla, a inspecta. Încă din august el porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui. CĂLINESCU, E. 260. ♦ A cerceta, a examina cu atenție. Vizită mai întîi cu de-amănuntul localul, ca să vadă în ce fel și-a îndeplinit obligațiile arhitectul. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Am lăsat [manuscrisele] făgăduindu-le de a le vizita cum voi pute deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică. NEGRUZZI, S. I 11.
VIZITÁRE, vizitări, s. f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei.
vizitá (a ~) vb., ind. prez. 3 viziteáză
vizitáre s. f., g.-d. art. vizitắrii; pl. vizitắri
vizitá vb., ind. prez. 1 sg. vizitéz, 3 sg. și pl. viziteáză
vizitáre s. f., g.-d. art. vizitării; pl. vizitări
VIZITÁ vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)
VIZITÁ vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politețe, din obligație, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situație făcând o descindere în fața locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în fața locului. [< fr. visiter, it., lat. visitare].
VIZITÁRE s.f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. [< vizita].
VIZITÁ vb. tr. 1. a face cuiva o vizită. ◊ (despre medici) a face un examen medical unui pacient. 2. a examina o situație făcând o descindere la fața locului; a inspecta. 3. a merge să cunoască o localitate, o expoziție, un muzeu etc. (< fr. visiter, lat. visitare)
A VIZITÁ ~éz tranz. A vedea, făcând o vizită. /<fr. visiter, lat. visitare
vizità v. 1. a se duce la cineva să-l vază din politeță, din datorie: a vizita pe un amic, pe un bolnav; 2. a merge să vază de curiozitate: a vizita un muzeu; 3. a cerceta cu de amăruntul: a vizita o școală.
*vizitéz v. tr. (lat. vísito, -áre, fr. visiter). Intru ca să văd ca prieten, ca medic, ca inspector saŭ de curiozitate: a vizita un prieten, medicu îșĭ vizitează bolnaviĭ, comandantu vasuluĭ beligerant trimese o barcă cu un ofițer ca să viziteze vasu nostru, străiniĭ vizitează Elveția.
VIZITA vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămînă.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)
vizita, vizitez v. t. (intl.) a sparge o locuință în absența locatarilor.

vizitare dex

Intrare: vizita
vizita conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: vizitare
vizitare substantiv feminin