vizita definitie

3 intrări

31 definiții pentru vizita

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.
VÍZITĂ, vizite, s. f. 1. Întrevedere cu caracter prietenesc sau de curtoazie la domiciliul unei persoane. ♦ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesia și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Consultație medicală la patul bolnavului internat sau la domiciliul acestuia. ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite.
VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.
VÍZITĂ, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoțiți de personalul auxiliar. ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite.
VIZÍCLU, vizicle, s. n. (Regional) Bluză femeiască, jachetă. Stăpînă... spune-i că pînă atunci nu-i deschizi ușa, pînă nu-ți aduce un viziclu. PAMFILE, M. R. I 112. – Variante: (Transilv.) vizitcă, vizită s. f.
VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva acasă pentru a-l vedea; a se duce în vizită, a face cuiva vizită. M-am gîndit cu un fel de neliniște că voi fi vizitat de ai mei. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. Cîțiva vecini veniseră să viziteze pe mama Elenei. BOLINTINEANU, O. 456. ◊ (În contexte figurate) Trăiește și astăzi închis într-o casă de nebuni și-și istorisește necontenit povestea oricui vizitează trista lui singurătate. GANE, N. III 127. 2. A se duce să vadă, să cerceteze, să cunoască la fața locului (o localitate, un muzeu etc.); a parcurge examinînd, cercetînd. Muzeele le-a vizitat Zaharia Duhu singur. C. PETRESCU, A. 319. De ar fi voit cineva să viziteze Dorna, trebuia să se acațe de stînci. GANE, N. I 56. De două ori am avut imprudența să vizitez saloanele artiștilor în viață. CARAGIALE, O. III 252. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Fig. Cîte pustiuri de groază pline, A mea durere n-a vizitat. ALEXANDRESCU, M. 63. 3. A controla, a inspecta. Încă din august el porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui. CĂLINESCU, E. 260. ♦ A cerceta, a examina cu atenție. Vizită mai întîi cu de-amănuntul localul, ca să vadă în ce fel și-a îndeplinit obligațiile arhitectul. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Am lăsat [manuscrisele] făgăduindu-le de a le vizita cum voi pute deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică. NEGRUZZI, S. I 11.
VÍZITĂ2, vizite, s. f. 1. Faptul de a se duce acasă la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc sau cu caracter de curtoazie. Noi sîntem ocupați. N-avem timp de vizite... de petreceri. BARANGA, I. 210. Se țin de vizite. SADOVEANU, B. 193. ◊ (În construcție cu verbele «a se duce», «a merge» etc. urmate de prep. «în» sau cu verbele «a face» și «a primi») Într-o bună zi mă hotărîi să-i fac o vizită. SADOVEANU, E. 126. Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. CARAGIALE, O. II 339. Nu fac, nici primesc vizite. NEGRUZZI, S. I 199. Carte de vizită v. carte (II 2). ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproce. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau îl primește pe acesta la dînsul pentru consultație. Cănuță nu mai fluiera. A plătit vizita doctorului. A plecat cu nevastă-sa. CARAGIALE, O. 329. ♦ Rond zilnic făcut în saloanele unui spital de medicii respectivi, însoțiți de personalul auxiliar. Vizită medicală (sau vizita doctorului) = control medical periodic făcut salariaților unei instituții, elevilor unei școli etc. În una din dimineți, se prezentă și el la vizita doctorului. BUJOR, S. 42.
VIZÍTĂ1 s. f. v. viziclu.
VIZÍTCĂ s. f. v. viziclu.
VIZÍCLU, vizicle, s. n. (Reg.) Bluză, jachetă femeiască. – Comp. rus. vizitka.
vizitá (a ~) vb., ind. prez. 3 viziteáză
vízită s. f., g.-d. art. vízitei; pl. vízite
vizitá vb., ind. prez. 1 sg. vizitéz, 3 sg. și pl. viziteáză
vízită s. f., pl. vízite
VIZITÁ vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)
VÍZITĂ s. 1. (rar) ospeție, (înv. și reg.) vedere, (turcism înv.) musaferea, (fam., adesea peior.) musafirlâc. (A se duce în ~ la...) 2. (MED.) control. (~ medicală.)
VIZITÁ vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politețe, din obligație, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situație făcând o descindere în fața locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în fața locului. [< fr. visiter, it., lat. visitare].
VÍZITĂ s.f. 1. Faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ◊ Carte de vizită = a) bucată de carton pe care este scris numele unei persoane si informații privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a cărui dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi în vizită cu cineva = a-și face vizite reciproc; a avea relații particulare cu cineva. 2. Fiecare deplasare a medicului în casa unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii și a cerceta starea sănătății lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o întreprindere etc. [< fr. visite, it. visita].
VIZITÁ vb. tr. 1. a face cuiva o vizită. ◊ (despre medici) a face un examen medical unui pacient. 2. a examina o situație făcând o descindere la fața locului; a inspecta. 3. a merge să cunoască o localitate, o expoziție, un muzeu etc. (< fr. visiter, lat. visitare)
VÍZITĂ s. f. 1. faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ♦ carte de ~ = a) bucată de carton pe care este scris numele cuiva; b) problemă enigmistică a cărei dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc. 2. deplasare a medicului la domiciliul unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii. ♦ ~ medicală = control medical periodic care se face elevilor, soldaților, muncitorilor etc. 3. deplasare a unui colectiv la o expoziție, la un muzeu, într-o regiune etc., spre a le cunoaște. (< fr. visite)
A VIZITÁ ~éz tranz. A vedea, făcând o vizită. /<fr. visiter, lat. visitare
VÍZITĂ ~e f. Faptul de a merge în casa cuiva din politețe, obligație etc. 2) Consultație medicală, acordată (de un medic) prin prezentarea la spital sau la domiciliul unui bolnav. ◊ Carte de ~ bucată mică de carton, de formă dreptunghiulară, pe care sunt scrise numele și datele unei persoane. /<fr. visite
vizità v. 1. a se duce la cineva să-l vază din politeță, din datorie: a vizita pe un amic, pe un bolnav; 2. a merge să vază de curiozitate: a vizita un muzeu; 3. a cerceta cu de amăruntul: a vizita o școală.
vizită f. 1. acțiunea de a vizita; 2. cercetare, inspecțiune minuțioasă: 3. se zice de venirea medicului la un bolnav.
*vízită f., pl. e (fr. visite, it. visita). Acțiunea de a vizita ca musafir, ca prieten: a te duce la cineva în vizită, a-ĭ face o vizită. Acțiunea de a vizita ca medic orĭ ca inspector: medicu ĭ-a făcut o vizită, bolnavu s’a prezentat la vizită, căpitanu portuluĭ a făcut o vizită corăbiiĭ. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă. Cartă de vizită. V. cartă.
*vizitéz v. tr. (lat. vísito, -áre, fr. visiter). Intru ca să văd ca prieten, ca medic, ca inspector saŭ de curiozitate: a vizita un prieten, medicu îșĭ vizitează bolnaviĭ, comandantu vasuluĭ beligerant trimese o barcă cu un ofițer ca să viziteze vasu nostru, străiniĭ vizitează Elveția.
VIZITA vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămînă.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)
VIZITĂ s. 1. (rar) ospeție, (înv. și reg.) vedere, (turcism înv.) musaferea, (fam., adesea peior.) musafirlîc. (A se duce în ~ la...) 2. (MED.) control. (~ medicală.)
VIZITĂ. Subst. Vizită, musafirlîc (înv.); vizitare. Vizită oficială; vizită de prietenie; vizită protocolară; vizită de curtoazie; vizită de lucru. Invitare, invitație. Primire, recepție. Ospitalitate, ospeție. Carte de vizită. Prezentare, introducere. Vizitator (rar), invitat, musafir, oaspete, ospecior (dim., rar); ospețime (rar). Amfitrion, amfitrioană, gazdă. Adj. Ospitalier, ospătarnic (reg.), ospătos (înv.), primitor, bucuros de oaspeți (oaspete). Vb. A vizita, a se duce în vizită, a face cuiva o vizită, a veni în vizită; a fi în vizită la cineva. A invita. A primi vizite. A fi bucuros de oaspeți (oaspete). A întîmpina, a primi. V. sociabilitate, sosire.
vizita, vizitez v. t. (intl.) a sparge o locuință în absența locatarilor.
zi de vizită expr. (înv.) zi în care prostituatele se prezentau la controlul medical obligatoriu.

vizita dex

Intrare: vizită
vizită 1 vizitare substantiv feminin
Intrare: vizita
vizita conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: viziclu
vizită 2 viziclu substantiv feminin
vizitcă substantiv feminin
viziclu substantiv neutru