VIZÍR, viziri, s. m. Nume dat miniștrilor (sau înalților dregători) din țările musulmane. ◊ Mare-vizir = nume dat în Imperiul Otoman primului sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.

VIZÍR, viziri, s. m. Nume dat miniștrilor (sau înalților dregători) din țările musulmane. ◊ Mare-vizir = nume dat în Imperiul Otoman dregătorului care îndeplinea funcția de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.

VEZÍR s. m. v. vizir.

VIZÍR, viziri, s. m. (Învechit; și în forma vezir) Nume dat miniștrilor din țările musulmane. Dar n-aș vrea nici stofe cu fir... Nici largi caftane de vizir. ALECSANDRI, P. I 148. Ștafetele... plecau ca să vestească vezirului. NEGRUZZI, S. I 180. [Sultanul] își încredințează armata vizirului său, vestitului Ferhat-pașa. BĂLCESCU, O. I 195. Mare-vizir = nume dat primului-ministru al imperiului otoman. Cînd s-a sfîrșit țeremonia, marele-vizir a început să-și facă raportul despre feluritele treburi după hîrtiile pe care le ținea în mînă. CARAGIALE, P. 137. ♦ Nume dat ironic, la noi, în trecut, primului-ministru. Cînd vizirul a mers la obicinuita audiență, regele s-a închis cu dînsul în cabinetul de lucru. CARAGIALE, O. II 298. – Variantă: vezír s. m.

vizír s. m., pl. vizíri

vizír s. m., pl. vizíri

VIZÍR s. armaș, sici. (~ la arșic, în jocul de arșice.)

vizír (-ri), s. m. – Ministru, în țările musulmane. – Var. înv. vezir. Mr., megl. vizir. Tc. vezir, din arab. wazîr (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2160; REW 9515a), cf. ngr. βεζίρης, alb., bg., sb., pol. vezir, sp. alguacil. – Der. viziri, vb. (a exercita funcția de vizir), înv.; vizirie, s. f. (slujba de vizir); vizirlic (var. viziriat), s. n. (slujba de vizir), din tc. vezirlik, var. din fr. viziriat; viziresc, adj. (de vizir).

VIZÍR ~i m. înv. Demnitar în Imperiul Otoman și în alte țări musulmane. ◊ Mare ~ nume dat primului ministru în Imperiul Otoman. /<turc. vezir

Odaia-Vizirului f. od. partea din raiaua Brăilei, stăpânită de Domnul Țării românești printr’un ispravnic.

vizir m. 1. numele înalților demnitari ai Curții otomane: mare Vizir, primul ministru al Sultanului, cancelarul Imperiului, Pașă cu trei tuiuri: Împăratul o întreba și ca fată mi-o lua, cu Vizir o logodia POP; 2. Mold. (sau armaș) arșicul numit în Munt. siciu. [Turc. VEZIR, lit. hamal, fiindcă suportă povara trebilor împărăției].

Viziru n. târg în centrul jud. Brăila: 6500 loc. V. Odaia Vizirului.

vizír m. (turc. vezir, d. ar. vezir, hamal, adică „acela care poartă pe umerĭ greutatea statuluĭ”. V. alguazil). Ministru musulman, maĭ ales de externe. Fig. Iron. Satrap, tiran. Marele vizir, primu ministru. La arșic (Mold.), armaș.

VIZIR s. armaș, sici. (~ la arșic, în jocul de arșice.)