vizionare definitie

31 definiții pentru vizionare

VIZIONÁ, vizionez, vb. I. Tranz. A privi, a urmări proiecția unui film, desfășurarea unui spectacol. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionner.
VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasă antrenat de vise, de idealuri (irealizabile); care prevede, prevestește evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; fantezist, nerealist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.
VIZIONÁRE, vizionări, s. f. Acțiunea de a viziona și rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. viziona.
VIZIONÁ, vizionez, vb. I. Tranz. A privi, a urmări, a vedea un film, un spectacol (înainte de premieră). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionner.
VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasă stăpânit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediată); care prevede, prevestește evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; extravagant, neobișnuit. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.
VIZIONÁRE, vizionări, s. f. Acțiunea de a viziona și rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. viziona.
VIZIONÁ, vizionez, vb. I. Tranz. (Rar) A privi, a urmări ca spectator, desfășurarea unui film pe ecran.
VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre persoane sau despre firea, ideile lor) Care se lasă stăpînit de vise, de idealuri (v. idealist); care prevede și prevestește evenimente viitoare (v. profetic). Rămîneți dară cu bine, sînte firi vizionare, Ce făceați valul să cînte, ce puneați steaua să zboare. EMINESCU, O. I 36. (Substantivat) Noi?... vă numim vizionari. EMINESCU, O. I 35. 2. Cu caracter de viziune; fantastic. Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci. VIANU, A. P. 101.
VIZIONÁRE, vizionări, s. f. Acțiunea de a viziona și rezultatul ei. Vizionarea unui film.
vizioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 vizioneáză
vizionár (-zi-o-) adj. m., pl. vizionári; f. vizionáră, pl. vizionáre
vizionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. vizionắrii; pl. vizionắri
vizioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. vizionéz, 3 sg. și pl. vizioneáză
vizionár adj. m. (sil. -zi-o-), pl. vizionári; f. sg. vizionáră, pl. vizionáre
vizionáre s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art. vizionării; pl. vizionări
VIZIONÁ vb. a privi, a urmări, a vedea. (A ~ un film la televizor.)
VIZIONÁR adj., s. 1. v. profetic. 2. s. (fig.) (livr.) iluminat. (Un spirit ~.)
VIZIONÁ vb. I. tr. A privi, a vedea un film, un spectacol. [Pron. -zi-o-, p.i. -nez. / < fr. visionner, cf. it. visionare].
VIZIONÁR, -Ă adj. 1. (Despre oameni sau despre firea lor; adesea s.) Care este stăpânit de vise, de idealuri; care prevede și prevestește evenimente viitoare. 2. Fantastic, extravagant. [Pron. -zi-o-. / < fr. visionnaire].
VIZIONÁRE s.f. Acțiunea de a viziona și rezultatul ei; vedere. [< viziona].
VIZIONÁ vb. tr. a vedea un film, un spectacol înainte de premieră; (p. ext.) a vedea, a privi un film (la televizor), o piesă de teatru, o expoziție etc. ◊ a urmări un meci, o partidă sportivă. ◊ a asculta un recital. ◊ a vizita un apartament, o casă etc., pentru cumpărare. (< fr. visionner)
VIZIONÁR, -Ă adj. 1. (și s.) care prevede, întrezărește evenimente viitoare; stăpânit de vise, de idealuri. 2. fantastic, fantezist. (< fr. visionnaire)
A VIZIONÁ ~éz tranz. (filme, spectacole) A privi în calitate de spectator. [Sil. -zi-o-] /<fr. visionner
VIZIONÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are înclinație să viseze, să-și facă idealuri. 2) Care are caracter de viziune; fantastic; ireal. /<fr. visionnaire
vizionar a. care crede că are viziuni, revelațiuni: sfinte firi vizionare EM. ║ m. cel ce are idei extravagante: vă numim vizionari EM.
*vizionár, -ă s. (d. lat. vísio, visionis, viziune; fr. visionnaire). Care are viziunĭ, visător, ideolog. Adj. Fire vizionară.
VIZIONA vb. a privi, a urmări, a vedea. (A ~ un film la televizor.)
VIZIONAR adj. prevestitor, profetic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Afirmații ~.)
vizioná vb. I ♦ 1. A vedea un spectacol înainte de premieră ◊ „Ziariștii au fost invitați să vizioneze filmul cu o zi înainte de premieră.” ♦ 2. (Prin ext., folosit impropriu ca sinonim mai ◊ „distins” al lui a vedea) A vedea (în general) un film, la cinematograf sau la televizor ◊ „Ieri am vizionat, la telecinematecă, un film cu Jean Gabin.” ♦ 3. A vedea o piesă de teatru ◊ „Vizionarea piesei le-a întregit elevilor imaginea pe care trebuie s-o aibă asupra dramaturgului Mihail Sebastian.” ♦ 4. A asculta un recital ◊ „Am vizionat un recital sugestiv.” ♦ 5. A urmări un meci, o partidă sportivă ◊ „Meciul va putea fi vizionat pe micul ecran.” I.B. 28 X 74 p. 7; v. și 20 IV 96 p. 3. ♦ 6. A vedea o expoziție ◊ „În 1967 C. Piliuță a vizionat numeroase expoziții din Italia.” ♦ 7. A vedea (un obiect) ◊ „Cupa Davis va putea fi vizionată zilnic între orele 918.” ♦ 8. A vizita un apartament, o casă etc. în vederea cumpărării ◊ „Azi vizionez, mâine sigur plătesc.” R.l. 28 VIII 94 p. 14 (formal din fr. visionner; V. Guțu Romalo C.G. 181, atestare din 1971, Th. Hristea în P.N. 3/76 p. 2122, de unde sunt citatele fără trimitere, C. Lupu în SCL 6/82 p. 504, Guția A. 29; DN, DEX, DN3 – sensuri foarte puține)
vizionáre s. f. În perioada comunistă, prezentarea unui spectacol, înainte de premieră, în fața *„forurilor” pentru a obține aprobarea de a fi urmărit de publicul larg ◊ „Tot șeful propagandei era acela care stabilea criteriile cenzurii [...] interzicerile de cărți și spectacole, «vizionările» (cum erau numite premierele de teatru și film la care participau activiștii culturali).” R.lit. 37/93 p. 1 (din vizioná; DEX, DN3 – alte sensuri)
vizionare, vizionări s. f. (pol.) reconstituire.

vizionare dex

Intrare: viziona
viziona conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: vi-zi-o-na
Intrare: vizionare
vizionare substantiv feminin
  • silabisire: vi-zi-o-
Intrare: vizionar
vizionar adjectiv
  • silabisire: vi-zi-o-nar