VIZIGÓT, -Ă, vizigoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei ramuri a goților. 2. Adj. Care aparține vizigoților (1), privitor la vizigoți. – Din lat. Visigothi, fr. Visigoths.

VIZIGÓT, -Ă, vizigoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei ramuri a goților. 2. Adj. Care aparține vizigoților (1), privitor la vizigoți. – Din lat. Visigothi, fr. Visigoths.

vizigót adj. m., s. m., pl. vizigóți; adj. f., s. f. vizigótă, pl. vizigóte

vizigót s. m., adj. m., pl. vizigóți; f. sg. vizigótă, pl. vizigóte

Vizigoți m. pl. popoare barbare, împinse de Huni spre Dunăre, cantonate în Tracia de Teodosiu; invadară Italia și jefuiră Roma sub conducerea lui Alaric (410), pătrunseră în Galia și în Spania (412). Ei se menținură în Spania până la 711, când regatul lor fu distrus de Mauri.