VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig. A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop.- Din fr. viser.

VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.

VIZÁRE2, vizări, s. f. Acțiunea de a viza2 și rezultatul ei. – V. viza2.

VIZÁRE1, vizări, s. f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei. – V. viza1.

VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.

VIZÁRE2, vizări, s. f. Acțiunea de a viza2 și rezultatul ei. – V. viza2.

VIZÁRE1, vizări, s. f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei. – V. viza1.

VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A prinde imaginea unui punct de pe teren în centrul lentilei unui aparat de ochire. Rotim alidada mobilă, pînă putem viza. obiectul de pe cealaltă latură a unghiului. TRIGONOMETRIA 116. 2. Fig. A se referi, a face aluzie (directă) la cineva sau la ceva; a avea ca obiectiv, a ținti, a urmări în mod special pe cineva sau ceva. Avea impresia că este direct vizat. BART, E. 211.

VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-l face valabil. ◊ Tranz. fact. Căutarăm să coborîm la Orșova și să vizăm pașapoartele noastre. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Refl. pas. O ferestruie mică... pe unde se cumpără și se vizează biletele. SEBASTIAN, T. 188.

vizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vizeáză

vizáre s. f., g.-d. art. vizắrii; pl. vizắri

vizá (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizéz, 3 sg. și pl. vizeáză

vizáre s. f., g.-d. art. vizării; pl. vizări

VIZÁ vb. 1. v. ținti. 2. v. referi. 3. v. aspira.

VIZÁRE s. v. țintire.

VIZÁ2 vb. I. tr. 1. A prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – văzut].

VIZÁ1 vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [< fr. viser].

VIZÁRE2 s.f. Acțiunea de a viza2; ochire. ♦ (Cinem.) Controlul imaginii în timpul filmării. [< viza2].

VIZÁRE1 s.f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei; aplicare, obținere a unei vize. [< viza1].

VIZÁ vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. (< fr. viser)

A VIZÁ2 ~éz tranz. 1) (obiecte) A prinde în vizor; a ochi; a ținti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o aluzie); a ține în centrul de interese; a ținti. /<fr. viser

A VIZÁ1 ~éz tranz. (acte oficiale) A certifica printr-o viză. /<fr. viser

2) vizéz v. tr. (fr. viser, din aceĭașĭ origine cu rom. a visa). Barb. Ochesc.

1) *vizéz v. tr. (fr. viser, d. lat. visa, „văzute”, adică „acte văzute”). Verific un act, un bilet.

VIZA vb. 1. a ochi, a ținti, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a se raporta, a se referi. (Cele arătate ~ următoarea problemă...) 3. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să...)

VIZARE s. ochire, ochit, țintire. (~ unui obiectiv de atins.)

VIZARE acțiune de identificare a locului optim de lansare a parașutiștilor sau a materialelor pentru a atinge zona de aterizare propusă.