viza definitie

39 definiții pentru viza

VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig. A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop.- Din fr. viser.
VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.
VÍZĂ3, vize, s. f. Linie formată din prelungirea razei vizuale, printr-un aparat topografic, până la un anumit punct de pe teren; p. ext. linie trasată pe o planșetă unind locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. – După fr. visée.
VÍZĂ1, vize, s. f. Însemnare, parafă etc. trecută de o autoritate pe un act, pentru a-i da valabilitate, pentru a-i confirma primirea etc. – Din fr. visa.
VÍZĂ2, vize, s. f. Pește de apă dulce, asemănător cu cega, cu botul scurt, conic și rotunjit (Acipenser nudiventris). – Cf. rus. viz.
VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.
VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.
VÍZĂ3, vize, s. f. Linie formată din prelungirea razei vizuale, printr-un aparat topografic, până la un anumit punct de pe teren; p. ext. linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. – După fr. visée.
VÍZĂ1, vize, s. f. Însemnare, parafă etc. trecută de o autoritate pe un act, pentru a-i da valabilitate, pentru a-i confirma primirea etc. – Din fr. visa.
VÍZĂ2, vize, s. f. Pește de apă dulce, asemănător cu cega, cu botul scurt, conic și rotunjit (Acipenser nudiventris). – Cf. rus. viz.
VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A prinde imaginea unui punct de pe teren în centrul lentilei unui aparat de ochire. Rotim alidada mobilă, pînă putem viza. obiectul de pe cealaltă latură a unghiului. TRIGONOMETRIA 116. 2. Fig. A se referi, a face aluzie (directă) la cineva sau la ceva; a avea ca obiectiv, a ținti, a urmări în mod special pe cineva sau ceva. Avea impresia că este direct vizat. BART, E. 211.
VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-l face valabil. ◊ Tranz. fact. Căutarăm să coborîm la Orșova și să vizăm pașapoartele noastre. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Refl. pas. O ferestruie mică... pe unde se cumpără și se vizează biletele. SEBASTIAN, T. 188.
VIZĂ1, vize, s. f. Însemnare făcută de o autoritate pe un act pentru a-i da valabilitate, pentru a confirma primirea hîrtiei respective etc. E pusă viza pe pașapoarte? BENIUC, V. 96.
VÍZĂ2, vize, s. f. Pește din familia nisetrului, adaptat la viața din apele dulci ale Dunării (Acipenser glaben).
vizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vizeáză
víză s. f., g.-d. art. vízei; pl. víze
vizá (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizéz, 3 sg. și pl. vizeáză
víză (adm., zool., topogr.) s. f., g.-d. art. vízei; pl. víze
VIZÁ vb. 1. v. ținti. 2. v. referi. 3. v. aspira.
VIZÁ2 vb. I. tr. 1. A prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – văzut].
VIZÁ1 vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [< fr. viser].
VÍZĂ2 s.f. Linie formată din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. [< fr. visée, cf. viser – a ochi].
VÍZĂ1 s.f. Semn sau mențiune făcută pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. [< fr. visa, cf. lat. visa – văzută].
VIZÁ vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. (< fr. viser)
VÍZĂ2 s. f. linie din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. (< fr. visée)
VÍZĂ1 s. f. semn, mențiune pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. (< fr. visa)
víză (-ze), s. f. – Parafă, însemnare pe un act. Fr. visa. – Der. viza, vb. (a aplica o viză; a tinde, a ținti), din fr. viser; vizor, s. n., din fr. viseur, cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110; vizibil, adj., din fr. visible; vizibilitate, s. f.; vizieră, s. f., din fr. visière; viziune, s. f., din fr. vision; vizionar, s. m., din fr. visionnaire.
víză (-ze), s. f. – Sturion (Acipenser glaber). Rut., rus. viz, pol. wyz, slov., mag. viza (Cihac, II, 460).
A VIZÁ2 ~éz tranz. 1) (obiecte) A prinde în vizor; a ochi; a ținti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o aluzie); a ține în centrul de interese; a ținti. /<fr. viser
A VIZÁ1 ~éz tranz. (acte oficiale) A certifica printr-o viză. /<fr. viser
VÍZĂ ~e f. Formulă specială sau ștampilă, însoțită de o semnătură, care se aplică de către o autoritate pe un document pentru a-l face valabil. [G.-D. vizei] /<fr. visa
viză f. formulă prin care se atestă că un act a fost verificat: a pune viză.
viză f. pește care trăește în Marea-Neagră, ajunge până la trei metri de lung, cu icre foarte bune (Accipenser glabra) [Rut. VIZŬ].
2) *víză f., pl. e (fr. visa, d. lat. visa, „văzută” saŭ „văzute”, part. d. vidére, a vedea). Cuvinte, semn orĭ iscălitură pin care se atestă că un act a fost văzut: a-țĭ pune viza pe un pașaport.
1) víză f., pl. e (rut. viz). Un pește ganoid cu botu lat maĭ mare de cît cega (acipenser glaber). Cînd e mic (50 c.m.) se numește bogzar.
2) vizéz v. tr. (fr. viser, din aceĭașĭ origine cu rom. a visa). Barb. Ochesc.
1) *vizéz v. tr. (fr. viser, d. lat. visa, „văzute”, adică „acte văzute”). Verific un act, un bilet.
VIZA vb. 1. a ochi, a ținti, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a se raporta, a se referi. (Cele arătate ~ următoarea problemă...) 3. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să...)
VIZĂ, vize, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică, dar frecvent și în apele dulci aferente, putând ajunge de 1,5-2 m lungime. – V. sturion

viza dex

Intrare: viză (linie)
viză substantiv feminin
Intrare: viză (însemnare)
viză substantiv feminin
Intrare: viză (pește)
viză substantiv feminin
Intrare: viza (ținti)
viza conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: viza (ștampila)
viza conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv