VIVISÉCȚIE, vivisecții, s. f. Disecare a unui animal viu (pentru a studia un fenomen fiziologic). [Var.: vivisecțiúne s. f.] – Din fr. vivisection.

VIVISECȚIÚNE s. f. v. vivisecție.

VIVISÉCȚIE, vivisecții, s. f. Disecare a unui animal viu (pentru a studia un fenomen fiziologic). [Var.: vivisecțiúne s. f.] – Din fr. vivisection.

VIVISECȚIÚNE s. f. v. vivisecție.

VIVISÉCȚIE, vivisecții, s. f. Disecție făcută pe un animal viu (pentru a studia un fenomen fiziologic). – Variantă: (învechit) vivisecțiúne (CARAGIALE, N. F. 96) s. f.

VIVISECȚIÚNE s. f. v. vivisecție.

vivisécție (-ți-e) s. f., art. vivisécția (-ți-a), g.-d. art. vivisécției; pl. vivisécții, art. vivisécțiile (-ți-i-)

vivisécție s. f. (sil. -ți-e), art. vivisécția (sil. -ți-a), g.-d. art. vivisécției; pl. vivisécții, art. vivisécțiile (sil. -ți-i-)

VIVISÉCȚIE s.f. Disecție, operație, experiență făcută pe un animal viu în scopuri științifice. [Gen. -iei, var. vivisecțiune s.f. / fr. vivisection, cf. lat. vivus – viu, sectio – tăiere].

VIVISECȚIÚNE s.f. v. vivisecție.

VIVISÉCȚIE s. f. disecție, experiență pe un animal viu în scopuri științifice. (< fr. vivisection)

VIVISÉCȚIE ~i f. Intervenție chirurgicală făcută pe un animal viu, în scopuri experimentale. [G.-D. vivisecției] /<fr. vivisection

vivisecțiune f. disecarea animalelor vii spre a face experiențe științifice.

*vivisecțiúne f. (d. lat vivus, viŭ, și secțiune, tăĭere). Disecarea animalelor viĭ p. studiu unor fenomene fiziologice: omuluĭ civilizat îĭ repugnă vivisecțiunea.