VIULÉȚ, -ÍȚĂ, viuleți, -ițe, adj. (Rar) Diminutiv ai lui viu. ◊ Expr. Viu-viuleț v. viu2 (1).

VIULÉȚ, viuleți, adj. m. Diminutiv al lui viu2. ◊ (Expr.) Viu-viuleț = viu, nevătămat. – Din viu2 + suf. -ul-eț.

VIULÍȚĂ, viulițe, adj. f. (În expr.) Vie-viuliță = vie, nevătămată. – Din viu2 + suf. -ul-iță.

VIULÉȚ ~i adj.m. (diminuitiv de la viu): Viu-~ teafăr și nevătămat. /viu + suf. ~leț