Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru vituperație

VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vituperation.
VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.
vituperáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. vituperáția (-ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (-ți-i-)
vituperáție s. f. (sil. -ți-e), art. vituperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (sil. -ți-i-)
VITUPERÁȚIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [Gen. -iei. / < fr. vitupération].
VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération)

vituperație definitie

vituperație dex

Intrare: vituperație
vituperație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e