VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vituperation.

VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.

vituperáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. vituperáția (-ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (-ți-i-)

vituperáție s. f. (sil. -ți-e), art. vituperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (sil. -ți-i-)

VITUPERÁȚIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [Gen. -iei. / < fr. vitupération].

VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération)