Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 942504:

VITRUÍ, vitruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre boli) A stoarce de puteri, a slei, a doborî, a răpune. Boala azi l-a vitruit și curînd a-nnebunit. CONTEMPORANUL, III 732. Doamne, Zamfiră, rău m-a vitruit boala! ib. VII 490.

Vitruĭesc dex online | sinonim

Vitruĭesc definitie