vitrit definitie

7 definiții pentru vitrit

VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. – Din germ. Vitrit.
VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. – Din germ. Vitrit.
vitrít (vi-trit) s. n.
vitrít s. n. (sil. -trit)
VITRÍT s.n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material izolant constituit dintr-o sticlă cu mangan. [< germ. Vitrit].
VITRÍT s. n. 1. component macroscopic principal al cărbunilor, negru, lucios și compact; vitren. 2. material sticlos, izolant între soclul becurilor electrice și capsă. (< germ. Vitrit)
vitrit, (engl.= vitrite) constituent petrografic al cărbunilor humici alcătuit din vitrinit (amestec de clarit și → telinit) și dezvoltat sub forma unor lamine de culoare neagră și cu luciu puternic; are spărtură concoidală, se oxidează ușor și produce puțină cenușă prin ardere.

vitrit dex

Intrare: vitrit
vitrit substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: vi-trit