Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru vitrit

VITR├ŹT s. n. 1. Component principal al c─ârbunilor, negru, lucios ╚Öi compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant ├«ntre soclul becurilor electrice ╚Öi caps─â. ÔÇô Din germ. Vitrit.
VITR├ŹT s. n. 1. Component principal al c─ârbunilor, negru, lucios ╚Öi compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant ├«ntre soclul becurilor electrice ╚Öi caps─â. ÔÇô Din germ. Vitrit.
vitr├şt (vi-trit) s. n.
vitr├şt s. n. (sil. -trit)
VITR├ŹT s.n. 1. Component principal al c─ârbunilor, negru, lucios ╚Öi compact. 2. Material izolant constituit dintr-o sticl─â cu mangan. [< germ. Vitrit].
VITR├ŹT s. n. 1. component macroscopic principal al c─ârbunilor, negru, lucios ╚Öi compact; vitren. 2. material sticlos, izolant ├«ntre soclul becurilor electrice ╚Öi caps─â. (< germ. Vitrit)
vitrit, (engl.= vitrite) constituent petrografic al c─ârbunilor humici alc─âtuit din vitrinit (amestec de clarit ╚Öi Ôćĺ telinit) ╚Öi dezvoltat sub forma unor lamine de culoare neagr─â ╚Öi cu luciu puternic; are sp─ârtur─â concoidal─â, se oxideaz─â u╚Öor ╚Öi produce pu╚Ťin─â cenu╚Ö─â prin ardere.

Vitrit dex online | sinonim

Vitrit definitie

Intrare: vitrit
vitrit substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: vi-trit