Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 942499:

VITRÍNĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu amenajat pentru expunerea mărfurilor în dreptul ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră (de obicei cu un singur panou) care închide spre stradă acest spațiu. Între aceste magazine te ademenesc, cu vitrinele lor bogate, librăriile. STANCU, U.R.S.S. 15. Ai nevoie să umbli pe o stradă, să vezi lume... să te oprești la o vitrină. SEBASTIAN, T. 165. Băiatul îl trage de mînă, ca să se oprească, fiindcă trec pe lîngă o vitrină. SLAVICI, N. I 301. ♦ Cutie de sticlă (alcătuind partea superioară a unei tejghele) sau orice alt dispozitiv pentru expunerea sub sticlă a mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor dintr-un muzeu etc; Ne strecurarăm [în muzeu] printre două șiruri de vitrine. STANCU, U.R.S.S. 68. Culcat în catafalcul de pluș al unei vitrine de muzău. C. PETRESCU, R. DR, 36. 2. Mobilă într-o casă particulară, cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun bibelouri, cristaluri etc. El intră iar în tinda cu vitrine scumpe. CAMIL, PETRESCU, O. II 110.

Vitrină dex online | sinonim

Vitrină definitie