vitrină definitie

15 definiții pentru vitrină

VITRÍNĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Mobilă de apartament în care se păstrează bibelouri, cristale etc., având forma unui dulap cu rafturi și pereți de sticlă. – Din fr. vitrine.
VITRÍNĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc. – Din fr. vitrine.
VITRÍNĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu amenajat pentru expunerea mărfurilor în dreptul ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră (de obicei cu un singur panou) care închide spre stradă acest spațiu. Între aceste magazine te ademenesc, cu vitrinele lor bogate, librăriile. STANCU, U.R.S.S. 15. Ai nevoie să umbli pe o stradă, să vezi lume... să te oprești la o vitrină. SEBASTIAN, T. 165. Băiatul îl trage de mînă, ca să se oprească, fiindcă trec pe lîngă o vitrină. SLAVICI, N. I 301. ♦ Cutie de sticlă (alcătuind partea superioară a unei tejghele) sau orice alt dispozitiv pentru expunerea sub sticlă a mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor dintr-un muzeu etc; Ne strecurarăm [în muzeu] printre două șiruri de vitrine. STANCU, U.R.S.S. 68. Culcat în catafalcul de pluș al unei vitrine de muzău. C. PETRESCU, R. DR, 36. 2. Mobilă într-o casă particulară, cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun bibelouri, cristaluri etc. El intră iar în tinda cu vitrine scumpe. CAMIL, PETRESCU, O. II 110.
vitrínă (vi-tri-) s. f., g.-d. art. vitrínei; pl. vitríne
vitrínă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vitrínei; pl. vitríne
VITRÍNĂ s. galantar. (~ unei prăvălii.)
VITRÍNĂ s.f. 1. Spațiu amenajat într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. Dulăpior cu geamuri (de jur împrejur), în care se țin diferite obiecte (cărți, cristaluri, bibelouri etc.). [< fr. vitrine].
VITRÍNĂ s. f. 1. spațiu într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. mobilă cu geamuri în care se țin cristaluri, bibelouri etc. (< fr. vitrine)
VITRÍNĂ ~e f. 1) Spațiu în spatele ferestrei unui magazin (mai ales de la stradă) special amenajat cu mărfuri pentru reclamă. 2) Mobilă de forma unei mese, acoperită cu sticlă, pentru expunerea mărfurilor într-un local comercial. 3) Cutie sau dulăpior de sticlă pentru exponate (într-un muzeu sau la o expoziție). 4) Dulap cu un perete de sticlă, în care se expune vesela. [Sil. vi-tri-] /<fr. vitrine
vitrină f. geam mare îndărătul căruia se pun mărfuri de vânzare, obiecte de văzut (= fr. vitrine).
*vitrínă f., pl. e (fr. vitrine, d. vitre, geam). Fereastră de expus marfa la prăvălie.
VITRI s. galantar. (~ unei prăvălii.)
bibliotécă-vitrínă s. f. Piesă de mobilă ce cuprinde o bibliotecă și o vitrină ◊ „[Camera] cuprinde, între altele, o bibliotecă-vitrină, având un loc special prevăzut pentru pic-up și magnetofon.” Sc. 2 VI 62 p. 2. ◊ „Nu este cu putință să nu doriți a vă trece palma peste furnirul de înaltă calitate, peste bronzurile fin cizelate, peste incrustațiile în «biscuit» al unei superbe biblioteci-vitrină de cel mai autentic stil «Empire»; sau poate vă atrage mai curând asprimea aparentă a mahonului din care este construită această comodă-scrin, piesă funcțională de mare efect.” Săpt. 14 XII 73 p. 8 (din bibliotecă + vitrină)
vitrínă-duláp s. f. Dulap cu oglindă ◊ „Celălalt nu mai primește oglinzile de la toaletă și de la vitrina-dulap.Sc. 10 I 63 p. 2. ◊ „Te adresezi vânzătorului care te-a convins să cumperi (neapărat) o vitrină-dulap văduvită integral de cristaluri.” I.B. 18 III 72 p. 3 (din vitrină + dulap)
vitrină, vitrine s. f. chip, față, figură.

vitrină dex

Intrare: vitrină
vitrină substantiv feminin
  • silabisire: vi-tri-nă