VITRIFICÁ, vitrific, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfa, sticloasă, printr-o operație de topire urmată de solidificare. – Din fr. vitrifier, it. vitrificare.

VITRIFICÁ, vitrific, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă, sticloasă, printr-o operație de topire urmată de solidificare. – Din fr. vitrifier, it. vitrificare.

VITRIFICÁ vitrífic, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă sticloasă printr-o operație de topire, urmată de solidificare.

vitrificá (a ~) (vi-tri-) vb., ind. prez. 3 vitrífică

vitrificá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. vitrífic, 3 sg. și pl. vitrífică

VITRIFICÁ vb. I. tr. A modifica structura unei substanțe prin încălzire la o temperatură înaltă, astfel încât să devină compactă și cu luciu sticlos; a vitrifia. [P.i. vitrific. / < it. vitrificare, cf. lat. vitrum – sticlă, facere – a face].

VITRIFICÁ vb. tr. a modifica structura unei substanțe prin încălzire la o temperatură înaltă, încât să devină compactă și cu luciu sticlos; a vitrifia. (< fr. vitrifier, lat. vitrificare)

A VITRIFICÁ vitrífic tranz. tehn. (silicați) A transforma într-o masă sticloasă prin topire. /<fr. vitrifier, lat. vitrificare

*vitrífic, a -á v. tr. (d. lat vitrum, sticlă, și -fic, ca în vivi-fic; fr. vitrifier). Prefac în sticlă: focu vitrifică nisipu.