vitregie definitie

10 definiții pentru vitregie

VITREGÍE, vitregii, s. f. Ostilitate, dușmănie, vrăjmășie; răutate. ♦ Potrivnicie. – Vitreg + suf. -ie.
VITREGÍE, vitregii, s. f. Ostilitate, dușmănie, vrăjmășie; răutate. ♦ Potrivnicie. – Vitreg + suf. -ie.
VITREGÍE, vitregii, s. f. Ostilitate, dușmănie, vrăjmășie; răutate. (Atestat în forma vitrigie) Văzînd fata moșneagului atîta vitrigie din partea părinților. au început a plînge și a se văieta. SBIERA, P. 212. ♦ Potrivnicie. Cu toată vitregia împrejurărilor și dușmănia prigonitorilor, poetul și pictorul nu înceta de a lucra. SADOVEANU, E. 246. – Variantă: vitrigíe s. f.
VITRIGÍE s. f. v. vitregie.
vitregíe (vi-tre-) s. f., art. vitregía, g.-d. art. vitregíei; pl. vitregíi, art. vitregíile
vitregíe s. f. (sil. -tre-), art. vitregía, g.-d. art. vitregíei; pl. vitregíi, art. vitregíile
VITREGÍE s. 1. v. răutate. 2. v. adversitate.
VITREGÍE ~i f. 1) Sentiment de ură față de cineva; dușmănie; vrăjmășie. 2) Împrejurare sau complex de împrejurări vitrege, nefavorabile; potrivnicie. [G.-D. vitregiei. Sil. vi-tre-] /vitreg + suf. ~ie
vitregíe f. (d. vitreg). Fig. Tratament fără ĭubire. Vitregia timpurilor, dificultățile împrejurărilor.
VITREGIE s. 1. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) 2. adversitate, ostilitate, potrivnicie, vrăjmășie. (~ vremurilor.)

vitregie dex

Intrare: vitregie
vitregie substantiv feminin
  • silabisire: vi-tre-gi-e
vitrigie substantiv feminin