Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru vitregi

VITR├ëG, -─é, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau p─ârin╚Ťi, determin├ónd natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rud─â de s├ónge, care a devenit rud─â printr-o nou─â c─âs─âtorie a unuia dintre p─ârin╚Ťi. 2. Fig. Du╚Öman, ostil, vr─âjma╚Ö; defavorabil, potrivnic. ÔÖŽ Pres─ârat cu obstacole. ÔÇô Lat. vitricus.
VITREG├Ź, vitregesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva cu r─âutate, cu du╚Öm─ânie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. ÔÇô Din vitreg.
V├ŹTREG, -─é, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau p─ârin╚Ťi, determin├ónd natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rud─â de s├ónge, care a devenit rud─â printr-o nou─â c─âs─âtorie a unuia dintre p─ârin╚Ťi. 2. Fig. Du╚Öman, ostil, vr─âjma╚Ö; defavorabil, potrivnic. ÔÖŽ Pres─ârat cu obstacole. ÔÇô Lat. vitricus.
VITREG├Ź, vitregesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu r─âutate, cu du╚Öm─ânie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. ÔÇô Din vitreg.
V├ŹTREG, -─é, vitregi,-e, adj. 1. (Despre copii ╚Öi p─ârin╚Ťi, determin├«nd natura rudeniei lor reciproce) Care nu e rud─â de s├«nge, care a devenit rud─â numai printr-o nou─â c─âs─âtorie a unuia din p─ârin╚Ťi. Aceast─â mam─â vitreg─â... ├«i ap─âruse odinioar─â ├«n copil─ârie. GALACTION, O. I 144. (├Än forma vitrig) Aceast─â fat─â bun─â era horopsit─â... ╚Öi de mama cea vitrig─â. CREANG─é, F. 283. ÔŚŐ Fig. ├Än ochii lor de fii vitregi nu se mai oglindeau apele ╚Öi codrii veacurilor din╚Ťii. SADOVEANU, N. P. 52. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Mam─â vitreg─â. Vitrega ├«ntreb─â pe copii cum au nimerit de s-au ├«ntors. ISPIRESCU, L. 334. Doar nu-s vitreg─â... Ce doresc eu?... Fericirea voastr─â. ALECSANDRI, T. I 436. ÔÖŽ (Despre fra╚Ťi ╚Öi surori) Care s├«nt n─âscu╚Ťi din c─âs─âtorii deosebite ale mamei sau ale tat─âlui. 2. Fig. Du╚Öm─ânos, ostil, vr─âjma╚Ö; hain. O soart─â vitreg─â face ca pulberea multor oameni mari s─â fie risipit─â ├«n v├«nturi. SADOVEANU, E. 104. ÔŚŐ (Substantivat) Ce ├«ndreptare se poate a╚Ötepta... de la un vitreg... ca acesta? ╚ÜICHINDEAL, F. 387. ÔÖŽ Pres─ârat cu obstacole, defavorabil, potrivnic. Condi╚Ťiile vitrege de via╚Ť─â din ╚Ť─ârile capitaliste, or├«nduirea social─â a acestor ╚Ť─âri intensific─â ├«mb─âtr├«nirea rapid─â ╚Öi scurteaz─â via╚Ťa oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 354, 5/6. ÔÇô Variant─â: v├ştrig, -─â adj.
VITREG├Ź, vitregesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata cu r─âutate, cu vr─âjm─â╚Öie; a persecuta. Vitregit de soart─â.
V├ŹTRIG, -─é adj. v. vitreg.
v├ştreg (vi-treg) adj. m., pl. v├ştregi; f. v├ştreg─â, pl. v├ştrege
vitreg├ş (a ~) (vi-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. vitreg├ęsc, imperf. 3 sg. vitrege├í; conj. prez. 3 s─â vitrege├ísc─â
v├ştreg adj. m. (sil. -treg), pl. v├ştregi; f. sg. v├ştreg─â, pl. v├ştrege
vitreg├ş vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. vitreg├ęsc, imperf. 3 sg. vitrege├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. vitrege├ísc─â
V├ŹTREG adj. 1. adoptiv. (Tat─â ~.) 2. (reg.) ma╚Öter. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, (├«nv. ╚Öi pop.) nepriincios. (Condi╚Ťii ~ de dezvoltare.)
V├ŹTREG adj. v. crud, hain, implacabil, necru╚Ť─âtor, neiert─âtor, ne├«nduplecat, ne├«ndur─âtor, nemilos, nemilostiv.
Vitreg Ôëá drept
v├ştreg (-g─â), adj. ÔÇô 1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. ÔÇô Mam─â vitreg─â. ÔÇô Frate vitreg. ÔÇô 2. Contrar, du╚Öman, ostil. ÔÇô Var. vitrig. Lat. vß┐Ĺtr─şcus (nu v─ştr─şcus) ÔÇ×tat─â vitregÔÇŁ (Cipariu, Gram., 30; Pu╚Öcariu 1914; REW 9400), cf. logud. b├şdrigu, b├ştricu, calabr. vitrico, alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exact─â a vocalei accentuate, cf. Tagliavini, M├ęlanges N. Roques, III, 255-64; nu se justific─â observa╚Ťia lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 ╚Öi Tiktin, care considerau acest cuv├«nt drept cultism. Comun ├«n Munt., Mold. ╚Öi Trans. de N (ALR, I, 254). ÔÇô Der. vitregie, s. f. (du╚Öm─ânie, ostilitate, r─âutate). ÔÇô Din rom. provine bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).
V├ŹTREG ~g─â (~gi, ~ge) 1) (despre p─ârin╚Ťi ╚Öi copii) Care nu este rud─â de s├ónge, ├«nrudirea rezult├ónd dintr-o nou─â c─âs─âtorie a unuia dintre p─ârin╚Ťi. 2) fig. (despre ├«mprejur─âri, destine) Care este nefavorabil; defavorabil; neprielnic; potrivnic. [Sil. vi-treg] /<lat. vitricus
vitreg a. 1. se zice de a doua so╚Ťie a b─ârbatului ├«n raport cu copii avu╚Ťi dela prima nevast─â: mam─â vitreg─â; 2. se zice de al doilea b─ârbat al mamei ├«n raport cu copiii ei: tat─â vitreg. [Lat. VITRICUS].
vitreg─â f. 1. mam─â vitreg─â; 2. fig. mam─â denaturat─â.
v├ştreg (est) ╚Öi v├ştrig (est), -─â adj. (lat. vitr─şcus, tat─â vitreg). Nu natural, ci numa─ş pin c─âs─âtorie pin formele legi─ş: tat─â vitreg, mam─â vitreg─â, copi─ş vitreg─ş, frate vitreg (dup─â mam─â sa┼ş dup─â tat─â). Fig. F─âr─â ─şubire, aspru: guvern vitreg. S. m. ╚Öi f. Tat─â vitreg, mam─â vitreg─â, fiic─â vitreg─â ╚Ö. a. Adv. Fig. A te purta vitreg. V. ma╚Öteh─â.
vitreg adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV.
VITREG adj. 1. adoptiv. (Tat─â ~.) 2. (reg.) ma╚Öter. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, (├«nv. ╚Öi pop.) nepriincios. (Condi╚Ťii ~ de dezvoltare.)

Vitregi dex online | sinonim

Vitregi definitie

Intrare: vitreg
vitrig adjectiv
vitreg adjectiv
  • silabisire: vi-treg
Intrare: vitregi
vitregi tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
  • silabisire: vi-tre-gi