VITIȘOÁRĂ, vitișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vită. – Vită + suf. -ișoară.

VITIȘOÁRĂ, vitișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vită. – Vită + suf. -ișoară.

VITIȘOÁRĂ, vitișoare, s. f. Diminutiv al lui vită. Am venit aice după oleacă de iarbă pentru vitișoarele noastre. HOGAȘ, M. N. 67. În scurtă vreme ajunse fruntaș... cu vitișoare, cu pluguleț. ISPIRESCU, L. 210. N-avea cine să-i îngrijească de casă și de vitișoare cum trebuie. CREANGĂ, O. A. 184.

vitișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. vitișoárei; pl. vitișoáre

vitișoáră s. f., g.-d. art. vitișoárei; pl. vitișoáre