VITICULTÚRĂ, viticulturi, s. f. Cultura viței-de-vie. ♦ Știință care se ocupă de cultura viței-de-vie. – Din fr. viticulture.

VITICULTÚRĂ, viticulturi, s. f. Cultura viței de vie. ♦ Știință care se ocupă de cultivarea viței de vie. – Din fr. viticulture.

VITICULTÚRĂ, viticulturi, s. f. Cultura, cultivarea viței de vie; știință care se ocupă cu această cultură.

viticultúră s. f., g.-d. art. viticultúrii

viticultúră s. f. → cultură

VITICULTÚRĂ s.f. Ramură a agronomiei care se ocupă cu cultura viței de vie. ♦ Ramură a producției agricole care cuprinde cultura viței de vie. [< fr. viticulture, cf. lat. vitis – viță de vie, cultura – cultură].

VITICULTÚRĂ s. f. 1. cultura viței de vie. 2. știință care studiază cultura viței de vie. (< fr. viticulture)

VITICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea viței de vie. [G.-D. viticulturii] /<fr. viticulture

viticultură f. cultura viei.

*viticultúră f., pl. ĭ (lat. vitis, viță, și cultura, cultură). Cultura vițeĭ de vie.

VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-. □ ~col (v. -col1), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.