viticultor definitie

12 definiții pentru viticultor

VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței-de-vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.
VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.
VITICULTÓR, viticultori, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea viței de vie. V. podgorean.
viticultór s. m., pl. viticultóri
viticultór s. m., pl. viticultóri
VITICULTÓR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)
VITICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în viticultură. ♦ Cultivator al viței de vie; podgorean. [< fr. viticulteur, cf. lat. vitis – viță, cultor – cultivator].
VITICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în viticultură: cultivator al viței de vie. (< fr. viticulteur)
VITICULTÓR ~i m. Persoană specializată în viticultură; vier; podgorean. /<fr. viticulteur
*viticultór m. (d. lat. vitis, viță, și -cultor, cultivator). Cultivator de viță de vie.
VITICULTOR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)
VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-. □ ~col (v. -col1), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.

viticultor dex

Intrare: viticultor
viticultor substantiv masculin admite vocativul