viteză definitie

24 definiții pentru viteză

VITÉZĂ, viteze, s. f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală, repeziciune. ◊ Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ◊ Expr. Dă-i viteză = pornește în grabă! mergi repede! (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație. Viteză cosmică = viteză cuprinsă între 7,912 și 16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ◊ Viteză de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluției unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.
VITÉZĂ, viteze, s. f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală, repeziciune. ◊ Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ◊ Expr. Dă-i viteză = pornește în grabă! mergi repede! (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație. ◊ Viteză cosmică = viteză cuprinsă între 7,912-16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ◊ Viteză de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluției unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.
VITÉZĂ, viteze, s. f. 1. Iuțeală, repeziciune, rapiditate în deplasare. Trupul uriaș al unui vapor de marfă încărcat, ce venea în jos cu toată viteza, se ivi de după cotul canalului. BART, S. M. 62. Trenul își urmează drumul de la Periș cătră Buftea cu mare viteză. CARAGIALE, N. 126. Mică viteză = serviciu de transport al mărfurilor cu un tren de marfă obișnuit. Mare viteză = serviciu de transport al mărfurilor cu trenuri de marfă rapide. Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză mare (sau foarte mare). ◊ Expr. Dă-i viteză! = pornește! mergi repede! accelerează! A băga (pe cineva) în viteză = a scoate pe cineva din lenea obișnuită, a-l sili să lucreze repede, să se pună pe treabă. 2. (Fiz.) Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. Într-o mișcare, viteza variază de la un punct la altul. CARAFOLI-OROVEANU, M. P. I 41. ♦ Ritmul în care se efectuează sau se repetă un proces chimic, electric etc., raportat la unitatea de timp. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. Un timp merse atentă la trecătorii străzilor și la viragii, schimbind vitezele. C. PETRESCU, Î. II 96. Cutie de viteze v. cutie.
*patináj-vitéză s. n.
vitéză s. f., g.-d. art. vitézei; pl. vitéze
vitéză s. f., g.-d. art. vitézei; pl. vitéze
VITÉZĂ s. 1. iuțeală, rapiditate, repeziciune, (livr.) celeritate, (rar) velocitate. (Viteză de deplasare a unui mobil.) 2. v. fugă. 3. v. grabă. 4. (FIZ.) viteză instantanee = viteză momentană; viteză momentană v. viteză instantanee.
VITÉZĂ s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală. ♦ (Fiz.) Variația unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. 3. (Med.) Viteză de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm care evidențiază un proces infecțios latent. 4. (Fot.) Timp de expunere. 5. (Mat.) Vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material. [< fr. vitesse].
VITÉZĂ s. f. 1. rapiditate de deplasare; iuțeală. ◊ variația unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. ♦ ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar. 3. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent. 4. (fot.) timp de expunere. 5. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material. (< fr. vitesse)
vitéză (-ze), s. f. – Iuțeală. – Var. vitesă. Fr. vitesse, probabil asimilat der. de la teză (sinteză, ipoteză, proteză). Nu au dat rezultate eforturile, puriștilor, pentru că impune uzul lui vitesă, cf. cenzură.
VITÉZĂ vitéze f. 1) Iuțeală cu care se parcurge o distanță sau se efectuează o acțiune într-un anumit timp. Viteza unui avion. Viteza luminii.În plină viteză cu o viteză mare. Dă-i viteză! mergi, mișcă-te mai repede. A băga pe cineva în viteză a sili pe cineva să lucreze mai repede. 2) fiz. Perioadă de timp în care se produce schimbarea unei mărimi. Viteză de răcire. 3) Raport dintre spațiu și timp la mișcarea unui corp. Viteză inițială. Viteză medie. [G.-D. vitezei] /<fr. vitesse
vitesă f. iuțeala locomotivei: tren cu mare vitesă (= fr. vitesse).
*vitéză f., pl. e (fr. vitesse, de unde ar fi trebuit să se facă viteță, ca fineță, tristeță, justeță). Barb. Ĭuțeală, răpegĭune, rapiditate, celeritate.
VITE s. 1. iuțeală, rapiditate, repeziciune, (livr.) celeritate, (rar) velocitate. (~ de deplasare a unui mobil.) 2. fugă, goană, zbor. (Mergi în ~ la el și adu-l aici.) 3. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, zor, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcui ceva în mare ~.)
VITEZĂ. Subst. Viteză, rapiditate, repezeală, repeziciune, repejune (înv.), iuțeală. Fugă, goană, gonire, alergare, repeziș, repezitură (rar). Accelerare, accelerație, iuțire (rar), grăbire; sprint. Adj. Iute, repede, rapid, fulgerător, iute de picior, vînteș (reg.). Fugător, fugarnic, fugăreț (reg.). Grabnic, expres, fulger. Vb. A fugi, a fugi mîncînd pămîntul, a goni, a alerga, a zbura (fig.), a zbura (a fugi) ca gîndul (ca un gînd). A o lua (a o rupe, a o apuca) la fugă, a o rupe de-a fuga, a o lua la sănătoasa, a se repezi, a porni în goană. A accelera, a grăbi (a iuți) pasul, a mări viteza; a sprinta. Adv. În (plină) viteză, cu viteză mare, repede, repejor (dirn.), rapid, iute, în fugă, în fuga mare, din fugă, fuga-fuguța, cu iuțeala fulgerului (glonțului), fulgerător, ca fulgerul, fulgerește (rar), ca vîntul; grabnic, expres, fulger, cît ai bate din palme, cît te-ai șterge la ochi, cît ai clipi din ochi, cît ai plesni din bici, cît ai da (ai scăpăra) din amnar, cît ai zice pește, cît ai frige un ou, cît ai îmbuca o dată, cît ți-ai lega nojițele, în doi timpi și trei mișcări, într-o secundă; ca din praștie, ca o nălucă. V. fugă, grabă, instantaneitate, mișcare.
patináj-vitéză s. n. (sport) Patinaj de viteză ◊ „Campionii Capitalei la patinaj-viteză.Sc. 15 I 61 p. 3 (din patinaj + viteză, după fr. patinage de vitesse)
CALCULATORUL VITEZEI VERTICALE INSTANTANEE dispozitiv computerizat pentru controlul traiectoriei longitudinale în vederea aterizării automate.
INDICATOR DE VITEZĂ instrument de bord care indică viteza relativă a aeronavei față de aerul în care se deplasează. Indicatoarele de viteză pot fi: cu tub Venturi sau cu tub Pitot. Sin. vitezometru.
VITEZĂ (DE ZBOR), viteza de deplasare a aeronavei în aer. Există: viteza de dezlipire, viteză atinsă în momentul desprinderii de sol; viteza de aterizare, viteza pe care trebuie să o aibă o aeronavă în momentul luării contactului cu solul în cazul unei aterizări normale; viteza ascensională, viteza pe verticală a aeronavei care asigură creșterea progresivă a înălțimii de zbor, fiind legată de poziția axei longitudinale xx’ în plan vertical, unghiul creat cu orizontala fiind denumit unghi de tangaj (v.); viteza de croazieră sau de drum, viteza corespunzătoare fineței maxime a aeronavei, fiind obținută cu un consum minim de combustibil și asigurând realizarea parametrilor maximi de durată și distanță a zborului (sin: viteza optimă); viteza de înfundare, componenta verticală a vitezei unei aeronave care coboară; viteza de așteptare, viteză adoptată în zonele de așteptare ale aerodromurilor unde se îmbunătățește stabilitatea vitezei în schimbul unui consum mărit de combustibil; viteza sonică, viteza unui vehicul aerian care parcurge într-o secundă un spațiu egal cu 340 m, viteza specifică deplasării undelor sonore în atmosferă și este egală cu 1M (Mach) adică 1224 Km/h; viteza subsonică, viteza unui vehicul aerian care parcurge într-o secundă un spațiu mai mic de 340 m; viteza supersonică, viteza unui vehicul aerian care parcurge într-o secundă un spațiu mai mare de 340 m, dar mai mic decât 1700 m (5M); viteza hipersonică, viteza unui vehicul aerian care parcurge într-o secundă un spațiu mai mare de 1700 m (peste 5M). Aceste viteze depind la avioanele cu reacție de viteza de evacuare (ejecție) a gazelor de ardere la ieșirea din ajutajul motorului, viteza medie de evacuare depinzând de temperatura jetului reactiv (v.), de construcția motorului și de proprietățile propergolului utilizat (la cei solizi viteza jetului este cuprinsă între 2-3 Km/s, iar la cei lichizi între 3-5 Km/s). Viteza critică este viteza constantă de cădere atinsă de un corp la un moment dat și peste a cărei valoare nu poate trece (Sin. viteza limită de cădere).
a băga pe cineva în viteză expr. a determina pe cineva să lucreze rapid; a impulsiona pe cineva într-o acțiune.
cutie de viteze expr. (glum.) organele genitale bărbătești.
schimbător de viteză expr. penis în erecție.
viteza iubirii expr. (tox.) amfetamină.
viteză, viteze s. f. (tox.) metamfetamină.

viteză dex

Intrare: viteză
viteză substantiv feminin
Intrare: patinaj-viteză
patinaj-viteză substantiv neutru (numai) singular