vitelus definitie

2 intrări

13 definiții pentru vitelus

VITÉLLUS s. n. Substanță prezentă în ouăle animalelor, din care se formează embrionul, servind ca substanță nutritivă pentru acesta. – Din fr., lat. vitellus.
VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel. – Vițel + suf. -uș.
VITÉLLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus.
VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel. – Vițel + suf. -uș.
VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel (1). Ți se părea că ești un văcar mic după doi vițeluși gătiți. PAS, Z. I 257. Zburdau prin soare vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VIII 52. Am un vițeluș: Sparge cu cornul, drege cu coada (Acul).
vitéllus (lat.) s. n.
vițelúș s. m., pl. vițelúși
vitéllus s. n.
vițelúș s. m., pl. vițelúși
VITÉLLUS s. v. gălbenuș.
VITÉLLUS s.n. v. vitelus.
VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].
VITÉLLUS s. n. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. (< fr., lat. vitellus)

vitelus dex

Intrare: vițeluș
vițeluș substantiv masculin
Intrare: vitellus
vitelus substantiv neutru (numai) singular
vitellus substantiv neutru (numai) singular