vitejesc definitie

2 intrări

16 definiții pentru vitejesc

VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. Care aparține vitejilor, privitor la viteji sau la vitejie, de viteaz; plin de vitejie. – Viteaz + suf. -esc.
VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. Care aparține vitejilor, privitor la viteji sau la vitejie, de viteaz; plin de vitejie. – Viteaz + suf. -esc.
VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. De viteaz, de vitejie. Slăvită fie ziua-n care Din jertfe grele, vitejești, S-au luminat și-n țara noastră Atîtea palide ferești. FFRUNZĂ, Z. 46. Nici nu se putea alege un loc mai nimerit pentru a pregăti la fapte vitejești inimile acelora. VLAHUȚĂ, R. P. 13. Nu-i mai scump mimică azi Pe lumea pămîntească Decît un nume de viteaz Și moartea vitejească. ALECSANDRI, P. A. 210. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164.
VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face vitejii, a se lupta vitejește; (popular) a haiduci. Ca să vitejească. Numele să-i crească. ALECSANDRI, P. P. 67.
VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se lupta vitejește; (pop.) a haiduci. – Din viteaz2.
vitejésc adj. m., f. vitejeáscă; pl. m. și f. vitejéști
vitejésc adj. m., f. vitejeáscă; pl. m. și f. vitejéști
VITEJÉSC adj. 1. v. curajos. 2. eroic, glorios, strălucit, (pop.) voinicesc. (Luptă ~ească.)
VITEJÍ vb. v. haiduci.
VITEJÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru viteji; de viteaz. /viteaz + suf. ~esc
vitejesc a. de viteaz: fapte vitejești.
vitejì v. a face vitejii.
1) vitejésc, -eáscă adj. (d. viteaz). De viteaz: moarte vitejească.
2) vitejésc v. intr. (d. viteaz; vsl. vitenžiti, a învinge). Trăĭesc ca viteaz, fac vitejiĭ. V. refl. Iron. Mă arăt viteaz, mă voĭnicesc (fără să fiu orĭ fără să fie nevoĭe).
VITEJESC adj. 1. bărbătesc, curajos, viteaz, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 2. eroic, glorios, strălucit, (pop.) voinicesc. (Luptă ~.)
viteji vb. v. HAIDUCI.

vitejesc dex

Intrare: vitejesc
vitejesc adjectiv
Intrare: viteji
viteji conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv