vitejește definitie

2 intrări

15 definiții pentru vitejește

VITEJÉȘTE adv. în felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu bărbăție. – Viteaz + suf. -ește.
VITEJÉȘTE adv. În felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu bărbăție. – Viteaz + suf. -ește.
VITEJÉȘTE adv. în mod vitejesc, ca vitejii, cu mare energie fizică și morală, cu bărbăție. Soldații, pe timpul țarismului, nu primeau decorații, oricât de vitejește s-ar fi purtat în război. STANCU, U.R.S.S. 69. Oamenii aceștii s-au purtat vitejește. NEGRUZZI, S. I 174. În Moldova, Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării sale. BĂLCESCU, O. II 13.
VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face vitejii, a se lupta vitejește; (popular) a haiduci. Ca să vitejească. Numele să-i crească. ALECSANDRI, P. P. 67.
VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se lupta vitejește; (pop.) a haiduci. – Din viteaz2.
vitejéște adv.
vitejéște adv.
VITEJÉȘTE adv. v. curajos.
VITEJÍ vb. v. haiduci.
VITEJÉȘTE adv. În felul vitejilor; ca vitejii. /viteaz + suf. ~ește
vitejì v. a face vitejii.
2) vitejésc v. intr. (d. viteaz; vsl. vitenžiti, a învinge). Trăĭesc ca viteaz, fac vitejiĭ. V. refl. Iron. Mă arăt viteaz, mă voĭnicesc (fără să fiu orĭ fără să fie nevoĭe).
vitejéște adv. Ca vitejiĭ: a muri vitejește. – Și -zéște (N. Cost. Let. 1, 162 și 460).
VITEJEȘTE adv. bărbătește, curajos, eroic, (pop.) voinicește. (S-a luptat ~.)
viteji vb. v. HAIDUCI.

vitejește dex

Intrare: vitejește
vitejește
Intrare: viteji
viteji conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv