vitamină definitie

14 definiții pentru vitamină

VITAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.
VITAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.
VÍTAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor categorii de substanțe care se găsesc în alimente (sau se prepară sintetic) și a căror absență prelungită din alimentație provoacă tulburări specifice fiecărei categorii dintre ele. Pe Ungă albumină, grăsimi, hidrocarbonate, săruri și apă, organismul mai are nevoie de anumite substanțe complementare – vitaminele. ANATOMIA 121.
vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne
vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne
VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.
VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [< fr. vitamine].
VITAMÍNĂ s. f. denumire dată unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. (< fr. vitamine, germ. Vitamin)
VITAMÍNĂ ~e f. 1) Substanță organică necesară pentru menținerea proceselor celulare vitale. 2) Preparat care conține o astfel de substanță. [G.-D. vitaminei] /<fr. vitamine, germ. Vitamin
*vitamínă f., pl. e (lat. vita, vĭață, și amină. V. amină). Chim. O substanță nedeterminată chimic, dar necesară asimilăriĭ alimentelor în organizm și care, cînd lipsește, cauzează scorbut. (Descoperită de medicu Olandez Eijkman în insula Java și preparată în stare pură de chimistu Funk, care a scos-o din tărîță. Decĭ orezu cu coajă e maĭ hrănitor de cît cel descojit).
VITAMI s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina B1 = aneurină; vitamina B2 = riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină, tiamină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă.
vitamina K expr. (tox.) ketamină.
vitamina P expr. (glum.) relație sexuală cu un bărbat, recomandată unei femei frigide sau abstinente, ca tratament al problemelor hormonale și neuropsihice.
vitamina Ț expr. (glum.) țuică.

vitamină dex

Intrare: vitamină
vitamină substantiv feminin