VITALÍST, -Ă, vitaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține vitalismului, privitor la vitalism. 2. S. m. și f. Adept al vitalismului. – Din fr. vitaliste.

VITALÍST, -Ă, vitaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține vitalismului, privitor la vitalism. 2. S. m. și f. Adept al vitalismului. – Din fr. vitaliste.

VITALÍST, -Ă, vitaliști, -ste, adj. Care ține de vitalism, care se referă la vitalism. Ideile vitaliste și finaliste au găsit în unele cercuri multă trecere. MARINESCU, P. A. 66. ♦ (Substantivat) Adept al vitalismului. Vitaliștii disting viața de suflet, animiștii le confundă. MARINESCU, P. A. 39.

vitalíst adj. m., s. m., pl. vitalíști; adj. f., s. f. vitalístă, pl. vitalíste

vitalíst adj. m., s. m., pl. vitalíști; f. sg. vitalístă, pl. vitalíste

VITALÍST, -Ă adj. Referitor la vitalism, propriu vitalismului. // s.m. și f. Adept al vitalismului. [< fr. vitaliste].

VITALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al vitalismului. (< fr. vitaliste)

VITALÍST2 ~ști m. Adept al vitalismului. /<fr. vitaliste

VITALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de vitalism; propriu vitalismului. /<fr. vitaliste