Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru vitalism

VITALÍSM s. n. Doctrină inspirată de Aristotel, potrivit căreia fenomenul vieții nu poate fi explicat exclusiv în termeni materiali, acesta putând fi datorat prezenței în organismele vii a ceva imaterial. – Din fr. vitalisme.
VITALÍSM s. n. Curent în biologie, opus atât materialismului cât și spiritualismului, care explică procesele de viață prin prezența în organismul viu a unui principiu imaterial și incognoscibil, căruia îi sunt subordonate toate procesele fizico-chimice. – Din fr. vitalisme.
VITALÍSM s. n. Curent idealist în biologie care explică procesele de viață prin prezența în organismul viu a unei «forțe vitale» căreia îi sînt subordonate toate procesele fizico-chimice ale ființelor vii.
vitalísm s. n.
vitalísm s. n.
VITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care explică procesele biologice prin prezența în organismele vii a unei „forțe vitale” speciale, incognoscibile și imateriale. [< fr. vitalisme].
VITALÍSM s. n. concepție idealistă despre natura vieții, care explică fenomenele acesteia prin prezența în organismele vii a unui principiu imaterial, animator, diriguitor (forță vitală, entelehie, suflet etc.). (< fr. vitalisme)
VITALÍSM n. filoz. Curent idealist în biologie, conform căruia în organisme există forțe supranaturale, care dirijează procesele biologice. /<fr. vitalisme
*vitalízm n. (d. vital). O teorie biologică după care acțiunile organice ar depinde de un principiŭ vital deosebit și de suflet, și de organizm.

Vitalism dex online | sinonim

Vitalism definitie

Intrare: vitalism
vitalism substantiv neutru (numai) singular