vită definitie

16 definiții pentru vită

VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.
VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.
VÍTĂ, vite, s. f. Nume dat animalelor domestice (în special celor cornute, v. dobitoc1. Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229. O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Cu determinări arătînd felul vitei) Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4. Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375. Vite albe (sau mari) = denumire pentru boi și vaci. Vite mici = denumire pentru oi și capre.
vítă s. f., g.-d. art. vítei; pl. víte
vítă s. f., pl. víte
VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.
vítă (-te), s. f.1. Animal. – 2. Denumire pentru boi și vaci. – 3. Brută, animal. Mr. vită. Lat. vῑta „viață” (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1910; Philippide, II, 741; REW 9385), cf. it. vita, prov., cat., sp., port. vida, fr. vie. Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu sl. životŭ „viață” și „animal”. Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în sp. vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, cf. fr. viande. – Der. de la un primitiv lat. pierdut, reprezentat și de vitulus (Diez, Gramm., I, 24), sau de alb. vjetë „juncan” (Meyer 476; Densusianu, Hlr., 335) nu este probabilă.
VÍTĂ ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimțit și prost. /<lat. vita
vită f. 1. animal domestic ca boul, oaia, capra; 2. fig. și fam. ființă stupidă. [Vechiu-rom. vită, animal în genere = lat. VITA, vieață, de unde vietate (cf. gr. ZÓON, animal și ZOÈ, vieață)].
vítă f., pl. e (lat. vita, vĭață, adică „vietate”, ca vgr. zôon, animal, d. zoé, vĭață; it. vita, pv. cat. sp. pg. vida, fr. vie, viață). Animal domestic, dobitoc. Fig. Om prost, femeĭe proastă: ce vită! Vită mare, boŭ, cal. Vită mică, oaĭe, capră, porc. V. jivină.
VI s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.
VITE. Subst. Vită, vitișoară (dim., pop.), vituță, dobitoc. Vite albe (mari), vite mici, bucate (reg.); vite cornute, cornute. Vacă, văcuță (dim.), văcușoară; ialoviță (înv. și reg.). Bou, boulean (dim.), boușor, bouț; taur, tâuraș (dim.), tăurean, tăureanc (reg.). Vițel, vițel de lapte, vițeluș (dim.), mînzat; vițea, vițică, vițelușă (dim.), vițelucă, mînzată. Junc, juncușor (dim.), juncuț, juncan, juncănaș (dim.); junincă, juncă, juncuță (dim.), juncană, juncancă (rar). Bivol, bivoliță. Pui de bivol, malac, turmac (reg.). Cireadă de vaci, văcărie; văcărime. Rasa bovină, bovine. Oaie, oiță (dim.), oișoară (pop.), oițică (pop.), mioară. Berbec, berbecuț (dim.), berbecel, terțin (reg.). Miel, mielușel (dim.), mieluș (rar), mielușor, mieluț, mior (reg.), noaten (pop.). Mia, mielușea (dim.), mielușică (dim.), mieluță. Capră, căpriță (dim.), căprișoară. Țap, țăpuc (dim., reg.), țăpulean (reg.). Iadă, ied, ieduț (dim., rar), iezișor (rar). Turmă de oi. Turmă de capre. Rasa ovină, ovine. Adj. Dobitocesc. Bovin, taurin. Ovin. Vb. A crește vite; a paște. V. adăposturi pentru animale, animale erbivore, glasuri de animale, oaie, păstor, pășunat.
CIUGULITORUL VITELOR s. m. Specie exotică din ordinul paseriformelor, care trăiește în Africa, are c. 28 cm și obișnuiește să se cațere pe corpul mamiferelor erbivore din savane pentru a le ciuguli paraziții din blană (Buphagus africanus).
pe cap de vită furajată expr. (glum.) pe cap de locuitor
vită, vite s. f. (peior.) om grosolan, nesimțit sau prost
vită-ncălțată expr. (peior.) v. vită.

vită dex

Intrare: vită
vită substantiv feminin admite vocativul