vistiernic definitie

9 definiții pentru vistiernic

VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.
VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.
VISTÉRNIC s. m. v. vistiernic.
VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Învechit; și în forma visternic; uneori precedat de «mare») Vistier1. ♦ Fig. (Și la f.) Depozitar. Maica Rahila era vistiernica dragostei și a păcii sfîntului locaș. GALACTION, O. I 316. Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. EMINESCU, O. I 204. – Pronunțat: -ti-er-. - Formă gramaticală: (rar) vistiérnică s. f. – Variantă: vistérnic s. m.
vistiérnic (-ti-er-) s. m., pl. vistiérnici
vistiérnic s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiérnici
VISTIÉRNIC s. (IST.) vistier. (~ul administra vistieria țării.)
vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei].
VISTIERNIC s. (IST.) vistier. (~ administra vistieria țării.)

vistiernic dex

Intrare: vistiernic
visternic substantiv masculin admite vocativul
vistiernic substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: vis-ti-er-nic