Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru vistier

VISTI├ëR, vistieri, s. m. (├Än Evul Mediu, ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne) Titlu dat marelui dreg─âtor care avea ├«n grij─â tezaurul ╚Ť─ârii, repartizarea ╚Öi ├«ncasarea d─ârilor; persoan─â care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] ÔÇô Din lat. vestiarius.
VISTI├ëR, vistieri, s. m. (├Än evul mediu, ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öti) Titlu dat marelui dreg─âtor care avea ├«n sarcina sa administrarea financiar─â a ╚Ť─ârii ╚Öi a vistieriei statului; persoan─â care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] ÔÇô Din lat. vestiarius.
VISTI├ëR1, vistieri, s. m. (├Än or├«nduirea feudal─â din ╚Üara Rom├«neasc─â ╚Öi din Moldova; uneori precedat de ┬źmare┬╗ sau ┬źvel┬╗) Mare demnitar av├«nd ├«n sarcina sa administrarea financiar─â a ╚Ť─ârii ╚Öi p─âstrarea vistieriei statului. Vistierul V─âc─ârescu. (Fig.) Motanul alb era vistier, M├«rzac cel chior ministru, C├«nd de la el eu leafa-mi cer, El miaun─â sinistru. EMINESCU, O. IV 75. Vistierul al doilea = loc╚Ťiitorul marelui vistier. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ti-er.
VISTI├ëR2, vistiere, s. n. (├Änvechit) Vistierie. S─â deschid vistierul, S─â-mi iau bani de cheltuial─â. P─éSCULESCU, L. P. 213. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ti-er.
VISTI├ëR1, vistiere, s. n. (├Änv.) Vistierie. ÔÇô Lat. lit. vestiarius.
visti├ęr (-ti-er) s. m., pl. visti├ęri
visti├ęr s. m. (sil. -ti-er), pl. visti├ęri
VISTI├ëR s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria ╚Ť─ârii.)
VISTIÉR s. v. (ist.) vistierie.
visti├ęr (-re), s. n. ÔÇô Tezaur, vistierie. ÔÇô Var. vist(i)er(iu). Mr. avisteare. Lat. vest─ş─ür─şum, prin intermediul mgr. ╬▓╬Á¤â¤ä╬╣╬Ȥü╬╣¤é, cf. sl. vistiarija; este cuv├«nt introdus de administra╚Ťia bizantin─â. ÔÇô Der. vistier (var. vister(nic), vistiernic), s. m. (boier de rangul ├«nt├«i, tezaurar, administrator general al vistieriei ╚Öi al finan╚Ťelor statului; vistier al doilea, boierna╚Ö de rang inferior; ajutorul marelui vistier; vistier al treilea, boier de rang inferior, inspector de finan╚Ťe; ├«n m─ân─âstiri, administrator, econom); vist(i)erie, s. f. (tezaur; finan╚Ťe); visternicel, s. m. (func╚Ťionar, slujba╚Ö la finan╚Ťe); visternicie, s. f. (slujba vistiernicului, trezorerie).
VISTIÉR ~i m. (în Moldova și Muntenia medievală) Dregător de mare rang, având în grija sa vistieria statului, încasarea și repartizarea birului. [Sil. -ti-er] /<lat. vestiarius
vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finan╚Ťe mai mare peste to╚Ťi diecii de vistierie, av├ónd ├«n sarcina sa izvodul ╚Ť─ârii, adun├ónd d─ârile ╚Öi tributul pentru Poart─â: fig. chiar moartea ├«ns─â╚Ö e o p─ârere ╚Öi un vistiernic de vie╚Ťi EM. [Slav. VIST─ČIAR─Č(NIK┼Č), mai marele vistieriei].
1) visti├ír ╚Öi (apo─ş) -i├ęr ╚Öi -t├ęr m. (mgr. vesti├íris, un fel de bo─şer bizantin, probabil, la ├«nceput, garderobieru ├«mp─âratulu─ş, d. lat. vestiarius, negustor de ha─şne; vsl. visti─şar─ş. V. vestiar). Vech─ş. Marele tezaurar, ministru de finan╚Ťe (de care depindea┼ş ispravnici─ş). Une-or─ş lua parte la sfat, dar numa─ş ca s─â primeasc─â poruncile. ÔÇô ╚śi visternic, vistiernic (vsl. visti─şarnik┼ş). V. bo─şer.
2) visti├ír ╚Öi -i├ęr n., pl. e (lat. vestiarium, dulap de ha─şne, trecut pin limba mgr. sa┼ş vsl. V. vestiar). Vech─ş. Tezaur, comoar─â, loc unde-s ascunse lucrurile pre╚Ťioase. Fig. Vistieru bun─ât─â╚Ťilor, comoara fericirilor.
VISTIER s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria ╚Ť─ârii.)
vistier s. v. VISTIERIE.
visti├ęr ÔÇô tezaur, visterie. Mgr. ╬▓╬Á¤â¤ä╬╣╬Ȥü╬̤é din lat. vestiarium (Cioranescu, 9313) Der: visterie, vistiernic.

Vistier dex online | sinonim

Vistier definitie

Intrare: vistier (persoan─â)
vistier 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: vis-ti-er
Intrare: vistier (vistierie)
vistier 2 s.n. substantiv neutru