VISTAVÓI, vistavoi, s. m. (Mil.; înv.) Ordonanță. – Din rus. vestovoi.

VISTAVÓI, vistavoi, s. m. (Mil.; înv.) Ordonanță. – Din rus. vestovoi.

VISTAVÓI, vistavoi, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat în vechea armată, atașat pe lîngă un ofițer pentru servicii personale; ordonanță. Strigă furios la vistavoi: Spune-i, mă, lui Vasile să-mi aducă numaidecît calul. CAMIL PETRESCU, O. II 240. Un norod întreg... de vistavoi, de pseudoartiști pletoși, de burghezi bine hrăniți... au dat năvală acum. ANGHEL, PR. 115. Soldatul, care auzise vorba de pe la alți vistavoi de cavalerie, se rușină. D. ZAMFIRESCU, R. 217.

vistavói (înv.) s. m., pl. vistavói, art. vistavóii

vistavói s. m., pl. vistavói, art. vistavóii

VISTAVÓI s. v. ordonanță.

vistavói (-i), s. m. – Ordonanță. Rus. vĕstovoj (Tiktin).

VISTAVÓI ~ m. înv. Soldat care îndeplinea funcția de servitor al unui ofițer; ordonanță. /<rus. vestovoj

vistavoiu m. ordonanță. [Rus.].

vistavóĭ n., pl. tot așa (rus. vĭestovóĭ, vestitor, vistavoĭ). Rar azĭ. Ordonanță (soldat servitor la un ofițer).

vistavoi s. v. ORDONANȚĂ.