VISCOLÓS, -OÁSĂ, viscoloși, -oase, adj. (Despre iarnă, vreme) Cu viscol, viforos. – Viscol + suf. -os.

VISCOLÓS, -OÁSĂ, viscoloși, -oase, adj. (Despre iarnă, vreme) Cu viscol, viforos. – Viscol + suf. -os.

VISCOLÓS, -OÁSĂ, viscoioși, -oase, adj. Cu viscol, viforos. Venea și vîntul cîteodată cu învăluirile-i viscoloase, – cu tristele-i plîngeri, sara, cu tristele-i povești de șoapte la geamurile negre, în tăcerea odăii. SADOVEANU, O. IV 176. A luat cuminte sticlele, le-a ascuns sub mintean și a pornit afundîndu-se în negura nopții viscoloase. CARAGIALE, O. I 362. Vine iarna viscoloasă, Eu cînt doina-nchis în casă. ALECSANDRI, P. P. 224. ◊ Fig. Zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură. ALEXANDRESCU, M. 102.

viscolós adj. m., pl. viscolóși; f. viscoloásă, pl. viscoloáse

viscolós adj. m., pl. viscolóși; f. sg. viscoloásă, pl. viscoloáse

VISCOLÓS adj. v. viforos. (O iarnă, o vreme ~oasă.)

VISCOLÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre timp) Care se caracterizează prin prezența viscolului; cu viscol. Iarnă ~oasă. /viscol + suf. ~os

viscolos a. ce ține de viscol: suflarea viscoloasă a crivățului OD.

viscolós, -oásă adj. (d. viscol). Plin de viscol: ĭarna viscoloasă.

VISCOLOS adj. viforos. (O iarnă, o vreme ~.)