Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru viscolire

VISCOL├Ź, pers. 3 viscole╚Öte, vb. IV. Intranz. A bate un v├ónt puternic cu ninsoare sau cu lapovi╚Ť─â. ÔÖŽ Tranz. (Despre v├ónt) A spulbera ╚Öi a troieni z─âpada. ÔÇô Din viscol.
VISCOL├ŹRE, viscoliri, s. f. Faptul de a viscoli; viscoleal─â, viscolitur─â. ÔÇô V. viscoli.
VISCOL├Ź, pers. 3 viscole╚Öte, vb. IV. Intranz. A bate un v├ónt puternic cu ninsoare sau cu lapovi╚Ť─â. ÔÖŽ Tranz. (Despre v├ónt) A spulbera ╚Öi a troieni (succesiv) z─âpada. ÔÇô Din viscol.
VISCOL├ŹRE, viscoliri, s. f. Faptul de a viscoli; viscoleal─â, viscolitur─â. ÔÇô V. viscoli.
VICOL├Ź vb. IV v. viscoli.
VISCOL├Ź, pers. 3 viscole╚Öte, vb. IV. Intranz. Impers. A bate v├«nt puternic cu ninsoare spulberat─â ├«n v├«rtejuri. Vineri noaptea a viscolit mereu, p├«n─â t├«rziu. BOGZA, A. ├Ä. 137. Afar─â viscole╚Öte, s-aude lovind ├«n geamuri pulberea de z─âpad─â, v├«nturat─â pe jos. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 92. A╚Öezat la gura sobei, noaptea pe c├«nd viscole╚Öte, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115. ÔÖŽ Tranz. (Rar, cu subiectul ┬źz─âpad─â┬╗) A lovi, a biciui (├«n rafale); a troieni. Las─â, m─âria-ta, s─â-l ude ploile, s─â-l viscoleasc─â z─âpada ╚Öi s─â-l bat─â soarele. DELAVRANCEA, O. II 133. 2. Fig. A se mi╚Öca repede, ca z─âpada purtat─â de viscol. Viscole╚Öte alb nisipu-n lungul plajei f─âr─â lume. BOTEZ, P. O. 50. ÔŚŐ Tranz. (Rar) A face s─â se mi╚Öte dintr-o parte ├«n alta; a flutura, a zg├«l╚Ť├«i. ├Ä╚Öi str├«ngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care v├«ntul i-l lua afar─â, viscolindu-i-l ├«ncoa ╚Öi ├«ncolo. MACEDONSKI, O. III 119. ÔÇô Variant─â: vicol├ş vb. IV.
VISCOL├ŹRE, viscoliri, s. f. Faptul de a viscoli; rafal─â de viscol. V. viscol. Dar un criv─â╚Ť n─âpuste╚Öte viscolirea lui brutal─â. MACEDONSKI, O. I 30. Fericit acel ce noaptea, r─ât─âcit ├«n viscolire, St─â, aude-n c├«mp l─âtrare. ALECSANDRI, P. III 14. ÔÖŽ Fig. V├«rtej. Toate vedeniile viitorului... ├«i ap─ârur─â ├«ntr-o viscolire de imagini. SADOVEANU, P. M. 147.
viscol├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscol├ę╚Öte, imperf. 3 sg. viscole├í; conj. prez. 3 sg. s─â viscole├ísc─â
viscol├şre s. f., g.-d. art. viscol├şrii; pl. viscol├şri
viscol├ş vb., ind. prez. 3 sg. viscol├ę╚Öte, imperf. 3 sg. viscole├í; conj. prez. 3 sg. viscole├ísc─â; ger. viscol├şnd
viscol├şre s. f., g.-d. art. viscol├şrii; pl. viscol├şri
VISCOL├Ź vb. 1. a vifor├«. (Afar─â ~.) 2. a spulbera. (V├óntul ~ z─âpada.) 3. a troieni. (V├óntul ~ z─âpada.)
VISCOL├ŹRE s. troienire. (~ z─âpezii.)
A VISCOL├Ź pers. 3 ~├ę╚Öte intranz. A fi viscol; a spulbera. /Din viscol
viscol├Č v. a sufla un viscol: noaptea pe c├ónd viscole╚Öte AL.
viscol├ęsc v. intr. impers. (ung. *veszk├Âlni ├«ld. veszk├Âdni, a fi agitat). Bate v├«ntu pe c├«nd ninge: viscolea stra╚Önic. ÔÇô ├Än nord ╚Öi a vicoli.
VISCOLI vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vîntul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vîntul ~ zăpada.)

Viscolire dex online | sinonim

Viscolire definitie

Intrare: viscoli
viscoli impersonal conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
vicoli intranzitiv impersonal conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: viscolire
viscolire substantiv feminin