11 definiții pentru viscere
VÍSCERE s. n. pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și la animale; măruntaie. – Din
fr. viscère. VÍSCERE s. n. pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și animale; măruntaie. – Din
fr. viscère. VÍSCERE s. n. pl. Fiecare din organele care se află în interiorul marilor cavități ale corpului (în special în interiorul cavității abdominale) Ia oameni și la animale; măruntaie. Medicamentele digitalice provoacă o vasoconstricție în toate viscerele. DANIELOPOLU, F. N. II 37.
VÍSCERE s. pl. (ANAT.) măruntaie (pl.).
VÍSCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se găsesc în cavitățile toracică și abdominală ale corpului; măruntaie. // (În forma viscero-) Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „viscere”. [Cf. fr. viscère, lat. viscera].
VÍSCERE s. n. pl. totalitatea organelor care se găsesc în cavitatea toracică și abdominală a corpului; măruntaie. (< fr. viscères)
VISCÉRE n. pl. anat. Totalitate a organelor care se află în cavitățile craniană, toracică și, mai ales, abdominală. /<fr. viscère viscer n. Anat. organ înzestrat cu proprietăți și funcțiuni proprii, așezat într’una din cele trei mari cavități ale corpului (abdomen, torace, craniu): creierii, inima și plămânii sunt viscere.
*víscere n. pl. (lat. viscus, pl. viscera). Anat. Rar. Măruntaĭe.
Viscere dex online | sinonim
Viscere definitie
Intrare: viscere
viscere substantiv neutru plural
viscer 2 subst. substantiv neutru