Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru viscere

V├ŹSCERE s. n. pl. Totalitatea organelor care se afl─â ├«n marile cavit─â╚Ťi ale corpurilor (mai ales ├«n cavitatea abdominal─â), la oameni ╚Öi la animale; m─âruntaie. ÔÇô Din fr. visc├Ęre.
V├ŹSCERE s. n. pl. Totalitatea organelor care se afl─â ├«n marile cavit─â╚Ťi ale corpurilor (mai ales ├«n cavitatea abdominal─â), la oameni ╚Öi animale; m─âruntaie. ÔÇô Din fr. visc├Ęre.
V├ŹSCERE s. n. pl. Fiecare din organele care se afl─â ├«n interiorul marilor cavit─â╚Ťi ale corpului (├«n special ├«n interiorul cavit─â╚Ťii abdominale) Ia oameni ╚Öi la animale; m─âruntaie. Medicamentele digitalice provoac─â o vasoconstric╚Ťie ├«n toate viscerele. DANIELOPOLU, F. N. II 37.
v├şscere s. n. pl.
v├şscere s. n. pl.
V├ŹSCERE s. pl. (ANAT.) m─âruntaie (pl.).
V├ŹSCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se g─âsesc ├«n cavit─â╚Ťile toracic─â ╚Öi abdominal─â ale corpului; m─âruntaie. // (├Än forma viscero-) Element prim de compunere savant─â care introduce ├«n termeni referirea la ÔÇ×viscereÔÇŁ. [Cf. fr. visc├Ęre, lat. viscera].
V├ŹSCERE s. n. pl. totalitatea organelor care se g─âsesc ├«n cavitatea toracic─â ╚Öi abdominal─â a corpului; m─âruntaie. (< fr. visc├Ęres)
VISC├ëRE n. pl. anat. Totalitate a organelor care se afl─â ├«n cavit─â╚Ťile cranian─â, toracic─â ╚Öi, mai ales, abdominal─â. /<fr. visc├Ęre
viscer n. Anat. organ ├«nzestrat cu propriet─â╚Ťi ╚Öi func╚Ťiuni proprii, a╚Öezat ├«ntrÔÇÖuna din cele trei mari cavit─â╚Ťi ale corpului (abdomen, torace, craniu): creierii, inima ╚Öi pl─âm├ónii sunt viscere.
*v├şscere n. pl. (lat. viscus, pl. viscera). Anat. Rar. M─ârunta─şe.

Viscere dex online | sinonim

Viscere definitie

Intrare: viscere
viscere substantiv neutru plural
viscer 2 subst. substantiv neutru